Romanul „Unde pădurea întâlnește stelele” este acel spațiu infinit, magic în care oamenii sunt fericiți și iubirea naște tot mai multă iubire.
Dialogul suav dintre „pădure” și „stele” naște o nouă captură de lumină care ajută oamenii să se regăsească pe sine cu fiecare bătaie de inimă, cu fiecare obstacol întâlnit în cale pentru a fi tot mai aproape de ființa iubită.
În cartea cu care debutează, Glendy Vanderah scrie despre un copil misterior cu puteri fermecate aparent care îi poate învăța pe adulți cum să se iubească iar.
„Deși romanul pare să înceapă ca un fantasy, devine pe parcurs o adevărată dramă domestică presărată cu elemente de thriller care, împreună, oferă o lectură plăcută.” – Booklist
Din descrierea cărții aflăm că protagonista, Joanna Teale, după pierderea mamei sale și câștigarea luptei împotriva unei boli crunte și neiertătoare, cancerul, revine la o veche iubire, un proiect de cercetare. Începe să studieze păsările din zona rurală a statului Illinois.
Intriga cărții începe cu apariția unei fetițe în pragul casei sale plină de vânătăi, desculță și misterioasă. Ursa, fetița găsită „vine dintr-o galaxie îndepărtată cu scopul de a găsi pe Pământ cinci miracole„. Începe o adevărată cercetare întocmită în jurul fetiței pe care Joanna încearcă să o deslușească cu ajutorul vecinului ei, Gabe. Timpul își pune amprenta și relația dintre cei trei începe să prindă contur, unindu-i misterul legat în jurul Ursei.
Mi-a plăcut foarte mult această carte scrisă într-un stil inteligibil, onest și cumva care te face să visezi și să privești stelele. Pe lângă misterul surprins de apariția fetiței, cartea urmărește și legarea relațiilor dintre Joanna, Gabe și Ursa și cum prezența unor persoane dragi în viețile noastre poate să ne schimbe sistemul de prioritizare a ce este cu adevărat important pentru noi. Cartea ne învață că nu doar persoanele pe care le alegem să fie în viața noastră pot să ne prindă în mrejele prieteniei și iubirii, dar și cele care par să ne aleagă ele pe noi.
„Povestea minunat de omenească scrisă de Vanderah ne aduce aminte că uneori trebuie să privim spre stele, peste vârful copacilor, ca să lăsăm lumina să ne pătrundă în viață.” – New York Journal of Books
„She was always fortifying the fortress walls, even against the people who fight on her side.” – Mi-a plăcut mai mult cum sună acest citat în varianta sa originală.
Pe parcursul cărții, veți afla și care sunt cele cinci miracole ascunse de Ursa și o vreme nu vă veți mai dori să începeți o altă carte, pentru că veți sesiza că aceasta poate deschide în voi un anumit tip de emoție pe care va fi nevoie să o integrați în sinea voastră. O recomand cu drag alături de o cană de ceai și o pătură pufoasă într-o zi de iarnă!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Glendy Vanderah :
