Ovidiu Bufnilă m-a introdus într-o lume nouă, acolo unde totul este posibil și imaginația nu are limite. Titlul este sugestiv pentru întregul volum de poveștiri, reprezentând o poartă de intrare într-un univers necunoscut, pregătit oricând să-și dezvăluie misterele
”Ușa care se deschide” relatează secvențe / pasaje ale unor întâmplări care la prima vedere nu au nicio legatură între ele, dar mai apoi realizezi faptul că, desi nimic nu este ceea ce pare, rămâi captiv într-o lume care îți arată învățăturile asupra diferitelor situații.
Scrisul este unul lejer, iar autorul pune accentul pe un monolog interior și o confesare a persoajelor cu care relaționează. Protagonistul principal este chiar autorul care deprinde caracteristica de cameleon și fiecare poveste îi este o secvență din propria viață, indiferent că este în prezent, trecut, viitor sau între granița dintre naștere și moarte.
Autorul a ieșit din sfera normalității, creându-și propriul drum și pășind cu încredere și entuziasm. Poveștirile sunt scurte, nu au început sau sfârșit, ci evidențiază acele puncte cheie din viața oricărui om.
Nota amuzantă pe care autorul a plasat-o în opera sa îl face pe cititor să uite de sine. ”Nucile de coco? Un deliciu. Da,dar. Hm. Dar nucile de cocos trebuie date jos din cocotier. Credeți că e ușor? Ați văzut prea multe filme.”
Recomand ”Ușa care se deschide” de Ovidiu Bufnilă persoanelor care doresc să se deconecteze de la viața cotidiană și tuturor celor care au impresia că grijile și neajunsurile nu mai au sorți de izbândă. O lectură ușoară și plăcută care te va duce pe meleaguri necunoscute și te va pune în diverse situații pe care nici nu le-ai fi putut visa, darămite trai.