Am ales să citesc cartea „Văduva de safir” datorită imaginii de pe copertă. Poate părea amuzant, însă așa este. Luna Octombrie este aproape gata, iar mie îmi este atât de dor de vară. Imaginea de pe copertă m-a dus cu gândul la o vacanță de vară pe malul mării și m-am bucurat să descopăr că acțiunea din carte se petrece într-o zonă cu multă căldură și anume, în Ceylon, Asia de Sud.
Lousia și Elliot par să aibă relația și viața perfectă. Înconjurați de natura luxurianta a Sri Lankăi, dar și de viețuitoarele ei gălăgioase, cei doi par că se iubesc la fel de mult ca și la începutul căsniciei. Însă, după doisprezece ani de încercări eșuate și sarcini pierdute, cuplul nu a reușit să aibă un copil. Acest lucru îi macină atât de mult, încât efectele nu întârzie să apară. Louisa devine deprimată, iar Elliot din ce în ce mai absent, atât fizic cât și mental.
Apoi, viața Louisei este dată peste cap în momentul în care Elliot moare într-un accident de mașină. Din acel moment, tot ceea ce credea că știe despre el, se transformă în minciună. Elliot avea o mulțime de secrete pe care ea nici măcar nu le bănuia. Având de luptat atât cu depresia privind lipsa unui copil, cât și cu suferința cauzată de moartea lui Elliot, Louisa ,,Se văzu stând chiar pe marginea unei fântâni, știind că va fi târâtă inexorabil în adâncimile ei. Era inutil să se mai lupte.” Singurul motiv care o determină să iasă din starea de letargie este descifrarea secretelor lui Elliot. Însă, ceea ce descoperă este mult prea dureros.
Dinah Jefferies a reușit să pună în valoare fiecare personaj, astfel că dispariția lui Elliot a fost la fel de bruscă pentru mine, precum a fost pentru Louisa, chiar dacă a fost explicabilă. Elliot a fost un personaj complex, greu de înțeles, însă plăcut. Nu pot să îl consider pe Elliot ca fiind un personaj negativ, chiar dacă acțiunile sale au fost condamnabile. Suferința cauzată de lipsa unui copil în viața sa a reprezentat principalul motiv pentru care a acționat astfel. Și îl înțeleg perfect.
La fel cum am înțeles-o și pe Louisa. Însă, mi s-a părut că niciunul dintre ei nu a încercat să lupte pentru ceea ce aveau deja. Pentru relația lor. S-au lăsat îngenunchiați de durere și fiecare și-a găsit alinarea în altă parte. Povestea lor se poate asemăna cu povestea oricărui cuplu din viața reală și cred că cititorii se vor putea identifica foarte ușor cu cele două personaje. Iar modul în care Louisa reușește să depășească acest moment greu din viața ei, poate reprezenta o lecție pentru oricine.
Dinah Jefferies a reușit să capteze frumusețea mediului înconjurător prin descrierile precise și detaliate pe care le-a inclus în poveste. În acest fel, am simțit că fac parte din poveste, că văd cu ochii mei nesfârșitele plantații de scorțișoară și aud sunetele ascuțite emise de maimuțe. A fost un sentiment tare plăcut și îmi este greu să îi redau intensitatea prin cuvinte. Tocmai din acest motiv, dar nu numai, vă invit să citiți această carte și să îmi spuneți dacă ați simțit și voi la fel. Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Dinah Jefferies:
