Elliott este un medic foarte bun, iar la cei șaizeci de ani ai săi, încă salvează mai multe vieți decât și-ar fi imaginat, așa că după ce operează un băiețel din Cambodgia, un bătrân din sat îl întreabă ce anume și-ar dori dacă i s-ar putea îndeplini o singură dorință, iar după ce Elliott îi spune că și-ar dori să o mai vadă pe iubirea vieții lui o ultimă oară, bătrânul îi îndeplinește lui Elliott dorința.
Îi dăruiește zece pastile pe care trebuie să le ia înainte de culcare, iar restul va veni de la sine. Când ia prima pastilă, Elliott se trezește în urmă cu treizeci de ani, când Ilena era în viață, însă nu s-ar fi așteptat vreodată să își întâlnească și dublura sa de treizeci de ani. Acest aspect avea să fie unul dintre cele mai grele încercări pentru Elliott cel de șaizeci de ani: cum să se convingă pe el însuși de atunci că el este tot Elliott care vine din viitor?
Cei doi lasă totul în seama oboselii și stresului, însă atunci când tânărul Elliott se convinge că totul este adevărat, el încearcă prin moduri extrem de inteligente să ia legătura cu el, cel din viitor. Cum a reușit să călătorească în timp și ce vrea? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care el și le pune.
Grav bolnav și fără nici măcar o speranță de a-și prelungi zilele, bătrânul Elliott îi dezvăluie adevărul duburii sale tinere: vrea să o vadă o ultimă oară pe Ilena, femeia pe care a iubit-o cu toată ființa sa. În ciuda vârstei, Elliott cel de treizeci de ani nu se lasă mai prejos și îi aruncă o mulțime de întrebări variantei sale vârstnice: De ce vrea să vină în trecut să o vadă? Unde se află Ilena în prezentul lui?
Când Elliott îi povestește totul despre trecutul lui și despre moartea Ilenei, cei doi se trezesc prinși în aceeași poveste, cu dorințe diferite. Acum că el cel de treizeci de ani știe adevărul, ar face orice pentru a o salva pe femeia pe care o iubește încă de când avea douăzeci de ani, iar pentru asta are nevoie de informații: când și unde s-a petrecut accidentul care a dus la moartea ei?
Dacă Ilena n-ar fi murit, Elliott cel din 1976 avea să-și ducă mai departe viața alături de ea. Vor cumpăra o casă, vor avea fără îndoială copii, dar el nu se va mai întâlni niciodată cu mama lui Angie, ceea ce însemna în ultimă instanță să sacrifice viața fiicei lui. Degeaba întorcea problema pe toate părțile, ajungea de fiecare dată la aceeași concluzie: dacă o salva pe Ilena ar fi însemnat să o condamne pe Angie la inexistență.
Matt și Angie au fost singurii oameni din viața lui, singurii prieteni și singurii pe care i-a iubit în ultimii treizeci de ani. Nu putea risca să îi piardă. Însă Elliot este inteligent, iar atunci când el împreună cu el însuși din viitor decid să o salveze pe Ilena, există câteva condiții, iar una dintre ele este să o părăsească imediat după ce va fi salvată, pentru a-i da șansa lui Angie să se nască.
Ceea ce nu știau ei era că orice schimbare din trecut poate afecta în moduri inimaginabile viitorul și oare merită efortul lor? Ultima călătorie se apropie și trebuie să repare ceea ce au stricat, însă oare vor reuși să împace două versiuni diferite ale aceluiași destin? Matt, Ilena și Elliott se cunosc încă din adolescență, când universul i-a adus împreună, însă care va fi finalul lor?
,,Nu-ți poți alege soarta. Viața hotărâse în locul lor, cum se întâmplă de fiecare dată.”
Ca de fiecare dată, Musso mi-a înseninat inima de cititor cu această poveste, dar acum totul a fost mult mai profund și mai frumos decât în restul cărților sale, pentru că acum totul a fost mai emoționant, mai dureros și mai trist, cu toate că subiectul abordat nu a fost unul original.
Musso are darul de a transforma totul într-o proprie versiune de originalitate și, așa cum am spus de fiecare dată, cred că el și-a creat propriul gen, căci n-aș putea încadra romanele sale într-un singur gen, oricât de mult aș încerca. Vei fi acolo? mi-a frânt inima și m-a făcut să mă îndrăgostesc încă o dată de Guillaume Musso și de talentul său de neegalat, de imaginația sa fără granițe.
Elliott a fost personajul perfect pe care l-am iubit de la bun început, dar el nu ar fi fost la fel fără Matt și Ilena, trei oameni legați de același destin care ajung la un final la care nu ne-am fi așteptat, dar care este cea mai bună variantă de sfârșit a acestei povești uimitoare și minunate!
Mi-e greu să descriu felul în care acest scriitor a intrat în viața mea și mi-a refăcut topurile cu autori preferați, urcându-se tot mai sus și sper ca și voi să îi oferiți o șansă pentru a putea călători într-un univers diferit al genurilor îmbinate și al iubirilor care spre deosebire de cum se întâmplă în realitate, acolo nu mor niciodată!
Ne imaginăm că până la urmă le-am venit de hac. Că am scăpat de ei. De obicei ne înșelăm. Cel mai adesea, demonii noștri sunt tot acolo, ascunși într-un cotlon întunecat. Pândind fără încetare momentul când vom lăsa garda jos. Iar când iubirea se duce…
Alte recenzii de la Guillaume Musso:
