Căci, ce este omul fără credinţă? Doar un trup lăsat fără apărare, fără protecţie, şi mai cu seamă fără iubire.
Se întâmplă de foarte multe ori să fim loviți de soartă. La propriu, dar și la figurat. Ne gândim cu ce am greșit, crezând că dacă vom găsi răspunsul la această întrebare, vom identifica automat și soluția. Suferim, ne ascundem, plângem, nu mai vorbim cu cei din jurul nostru, gândindu-ne că așa destinul își va retrage acel voal negru cu care ne-a acoperit. Dar lucrurile nu funcționează așa. În schimb, se spune că timpul vindecă rănile pe care le avem, dar oare este el singur de ajuns? Oare o clipă în plus înseamnă realmente un pas către liniștea pe care o tot dorim?
– Durerea este ca un leac. Cu ajutorul ei, ne îndreptăm către adevăr şi vindecare. Dacă nu ne-ar fi dat să o simţim, atunci poate că sufletul nostru s-ar mărgini la nişte patimi anoste, lipsite de sens şi de conţinut. Ne desăvârşim existenţa, acceptând încercările vieţii şi aplecându-ne capul în faţa poverilor.
Uneori, tocmai oamenii care ar trebui să ne protejeze produc cele mai mari goluri din sufletele noastre. Iar acele goluri, cu greu mai reușim să le umplem. Acesta este și cazul Alexandrei, protagonista romanului Vinovatul, scris de Elena Cristina Militaru, o tânără supusă multor suferințe care îți vor face pielea de găină. Victimă a numeroase bătăi, batjocuri și atrocități din partea tatălui ei, aceasta reușește să scape din acest infern al lui pater familias și să își construiască o nouă viață, alături de fratele și sora ei, micuții care depindeau de ea. Însă, cum planurile pe care le avem de regulă se încăpățânează să nu iasă întocmai cum ne așteptam, copila se trezește într-o capcană a sorții care pare să reitereze imaginea tatălui.
Nu eu dorisem să fiu independentă şi să ţin seama doar de propriile mele gânduri? Nu eu mă luptasem să devin propriul meu stăpân? Nu eu tânjisem după libertatea care îmi asigura în mintea mea de copil controlul absolut asupra existenţei mele?
Peste ani, fata devine prizoniera propriilor amintiri. Aceasta se află într-o închisoare a propriilor emoții. Cu fiecare coșmar, cu fiecare gând, cheia ce ar putea-o elibera se îndepărtează, ca și când ar fi trasă de cineva, special pentru a îi face mai dificilă evadarea.
Va reuși oare Alexandra să scape din acest lagăr al imaginilor ce îi dau târcoale și nu o lasă în pace? Va reuși să își păstreze credința și să izbutească în a depăși tot ceea ce s-a întâmplat? Oare Radu, personajul masculin, va găsi soluția sau doar o va încurca mai tare?
Un roman captivant, care te face să lupți cot la cot cu protagonista în lupta ei interioară, dar mai ales, un roman care te va face să te întrebi cine este realmente VINOVATUL.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE www.libris.ro
Alte recenzii de la Elena Cristina Militaru:
