Acesta e genul de carte care încinge spiritele și incită frustrarea feministelor. Într-o lume normală, ar trebui ca această frustrare și revoltă să fie resimțite de orice ființă umană, indiferent de sex sau convingeri. De fapt, într-o lume normală acest gen de poveste ar trebui să se încadreze la science-fiction, dar noi nu trăim într-o lume normală din păcate. Trăim încă într-o lume strâmbă care mai are multe de îndreptat și multă educație de primit, în care bestiile au drepturi și circumstanțe atenuante și victimele n-au nimic, decât durere, rușine, umilință și vină.
Prejudecata și stigmatizarea sunt cuvintele de ordine pe care se construiește povestea. Fără ele, n-ar exista pârghii care s-o susțină. O femeie violată e o femeie violată chiar dacă e îmbrăcată în rasă de călugăriță sau în fustă de fetiță. Atât. Orice altfel de dezbatere pe această temă ar trebui să fie de prost gust. Din păcate, încă simțim nevoia să dezbatem aspectul exterior și stilul de viață și culoarea părului, sau lungimea lui, etc, etc. Genul acesta de lucruri sunt considerate în lumea noastră anormală factori decisivi și motive pentru care „și-a luat-o!„
Violul și poveștile lui de dragoste (pentru că sunt mai multe din punctul meu de vedere) este o carte care-ți ridică multe întrebări la fileu. De ce permitem ca asemenea lucruri să scape nepedepsite? De ce ne aliem contra dreptății? De ce suntem atât de incitați de violență și de ce savurăm durerea și umilirea altuia? De ce simțim nevoia să ridicăm piatra? De ce judecăm? De ce incriminăm? Unde ne sunt compasiunea și empatia? E oare corectă legea dinte pentru dinte și ochi pentru ochi? Se recuperează vreodată victima unui viol sălbatic în grup? Care ar trebui să fie pedeapsa pentru o asemenea faptă? De ce ne cultivăm bestialitatea în detrimentul umanității?
Nu sunt la prima întâlnire cu autoarea. Am citit acum câțiva ani Fiica groparului, care mi-a plăcut foarte mult, dar am fost plăcut surprinsă de schimbarea de stil din această a doua carte citită. În timp ce prima are un ritm mai greoi, cu multe reluări și o acțiune tărăgănată, Violul este o expunere succintă, pe repede înainte, cu accent pe probleme delicate de mentalitate și sistem valoric. Scriitura și judecățile de valoare sunt brutale, au un aer de expunere juridică chiar, sunt dezbrăcate de orice formă de cosmetizare care ar putea să le îndulcească și să le facă mai ușor digerabile. Dar tocmai acest lucru mi-a plăcut foarte mult deoarece, având în vedere subiectul, nu e nimic de scuzat, de iertat sau de ascuns sub preș. Nu e nimic de îndulcit într-un viol. De fapt, aceasta este și ideea cu care rămâi. Sunt lucruri care dacă nu sunt spuse răspicat și clar pot fi interpretate și greșit judecate. Este o lecție de educație și de morală. Este o palmă dată ipocriziei sociale care, chiar și atunci când fapta este abominabilă, tot încearcă să găsească scuze penibile. Sunt urmărite atât experiențele victimelor cât și ale agresorilor. Este expusă scena violului fără menajamente din prisma minorului care este martor, dar și victimă. Trăirile fetei mi s-au părut cele mai cutremurătoare. Inima mea a urlat frustrată: ce caută inocența în mijlocul haitei ăsteia de monștri? Și la fel de îngrozită am realizat cât de ușor poți pierde inocența, cât de ușor se pierde un copil care asistă la un astfel de act criminal fără să aibă habar cu ce se confruntă, cât de marcat iese dintr-o astfel de experiență și cât de mult îi va influența maturizarea.
De asemenea, nu m-am putut hotărî dacă tot răul a fost spre bine până la urmă. Am mizat, n-o să mă ascund după deget, pe mâna justițiarului (un fel de Unforgiven) deoarece am fost furioasă, dar la final am simțit că nu s-a rezolvat nimic decât punctual și că de fapt problema răului a rămas, iar eu și justițiarul n-am gândit foarte diferit de agresori până la urmă. Nu merge această rezolvare tot pe ideea de au meritat-o? Au căutat-o și și-au luat-o? Este aceasta o rezolvare? Dar, pe de altă parte, având în vedere frica paralizantă a victimelor și posibilitatea agresorilor de a scăpa cu fața curată și de a o lua de la capăt, simți nevoia să dai șanse victimelor să meargă mai departe. Dar, pe plan general, nu aceasta este soluția. Această rezolvare oferă doar o satisfacție trecătoare, problema rămânând aceeași și reluându-se în același mod la următorul act criminal.
V-o recomand cu drag, e foarte bine scrisă. Singura mea obiecție este împotriva copertei care mi se pare total neinspirată.
Alte recenzii de la Joyce Carol Oates:
