Recenzie ”Will” de Will Smith

de | feb. 4, 2022 | Biografii, Familie, Literatură Contemporană, Memorii, Recenzii cărți

Will este una dintre cele mai bune autobiografii pe care le-am citit vreodată. Nu știu cât e scris de Smith și cât de Manson, dar m-a surprins și acaparat total, iar filozofia de viață aparține clar actorului. Am văzut și păreri negative despre cartea asta pe motiv că Smith ar da dovadă de aroganță, superioritate, egocentrism, pe motiv că se ridică singur în slăvi și că vorbește exagerat de mult despre averea sa enormă, despre succesul incredibil, de how big and strong he is, etc.

N-o să contest toate acestea, n-o să spun că nu există așa ceva în carte, dar o să mărturisesc că nu m-a deranjat absolut deloc. Bineînțeles că Will pentru mine a apărut ca Prinț din Bel-Air. Și deși nu mi-a plăcut show-ul, Will mi-a explicat și m-a făcut să înțeleg bucuria și noutatea pe care o experimenta pe platoul de filmare. Cred că filmările și momentele din culise ar fi fost mult mai distractive și interesant de urmărit decât episoadele în sine. Ca să fiu sinceră până la capăt, nici nu l-am considerat actor până când nu am văzut Seven Pounds pentru că pentru mine comediile nu intră în categoria filme. Dar în Seven Pounds a reușit să-mi transmită multe și m-a surprins total. Și au urmat alte filme în care mi s-a părut că e omul potrivit la locul potrivit. Will a fost pasionat de muzică în adolescență și va fi toată viața, dar actoria i-a eliberat toate simțurile și l-a împlinit, în fața camerelor de filmat și-a descoperit adevăratul talent și capacitatea abilitaților pe care le-a exploatat la maximum.

Actoria cuprinde tot ceea ce sunt – povestitor, interpret, comediant, muzician, profesor.

Will nu este un modest, asta este clar. Și cred că ar fi absurd să ai pretenția să fie. Este determinat, ambițios, isteț, perseverent. Will este un visător, dar și un luptător, unul care nu știe ce înseamnă abandonul. Așa a fost educat, să meargă până la capăt și să nu lase lucrurile pe jumătate făcute. Știe că poate, știe cât poate și muncește enorm pentru fiecare moment de glorie și fiecare succes. Este incredibil de bine structurată cartea. Cuprinde exact tot ce mi-aș fi dorit să conțină o autobiografie. De unde a plecat, cum a început, cum s-a ridicat, cum a căzut, cum a luat-o de la capăt, cum s-a autoeducat. Îți povestește pe larg cum a început viața lui în lumina reflectoarelor și cum au fost realizate toate marile lui evenimente cinematografice. De la Prințul din Bel-Air până la filmul cu Ali. Oferte, aspirații, jocuri de culise, motive, interese, antrenamente, filmări, scandaluri, premii și eșecuri. Și nu se oprește aici, ne prezintă propria familie. Pe fiecare în parte cu bune și rele. Și ni-l prezintă în fiecare pagină pe Will, lașul care a cucerit lumea. Lașul care și-a învins fricile și traumele. Lașul care a sărit prins în coarda dintr-un elicopter în mișcare deasupra Marelui Canion.

Parcursul evident al unei maturizări frumoase

Will scrie exact ceea ce gândește. Ne prezintă în amănunt cu puncte forte și puncte slabe strategia și filozofia pe care a urmat-o, atât în cariera profesională, cât și în viața privată. Ne arată greșelile pe care le-a făcut de-a lungul vieții și modul în care a încercat să le corecteze. Pleacă de la condiția de băiețaș de cartier, terorizat de un tată alcoolic și violent, hărțuit în școală și pe stradă de derbedeii cartierului, care se învinovățește că nu este capabil să-și protejeze mama și ajunge un star de cinema și unul dintre cei mai bine plătiți actori ai lumii.

Crește mult Will. Crește frumos.

A fost o adevărată aventură să-i urmăresc parcursul, dar mai ales gândurile. Acolo se vede cel mai bine maturizarea și accesiunea lui fulminantă. Și deși nu sunt fan al rapperului Fresh Prince, nici al actorului Smith, probabil nici nu voi deveni vreodată, după cartea aceasta mă declar fan pe viață al omului Will. Nu pot crede că am fost atât de superficială și nu i-am acordat până acum mai mult credit și mai multă atenție. Probabil gălăgia pe care o produce când apare m-a făcut să fug. O să corectez acest lucru.

Will vorbește despre aproape orice în cartea sa, abordează teme majore, subiecte populare, temeri existențiale, face reflexii asupra vieții și condiției umane, vorbește despre toate problemele cu care s-a confruntat în carieră și în viața de zi cu zi și dezvăluie tot ce a învățat din experiențele sale: de la violența domestică, bullying, rasism, discriminare, droguri, mafie, adulter, credință, căsnicie, relații, încredere, acceptare, furie, prostie, educație, divorț, consiliere psihologică, prietenie, trădare, despărțiri, eșecuri, paternitate, parenting, succes, faimă și prețul succesului, greșeli și conștientizarea târzie a acestora. Will nu se sfiește să împărtășească nimic, nici măcar gândurile necurate. A preluat trei filozofii de viață de la unii dintre cei mai importanți oameni din familia lui:

 -Filozofia lui Daddio (tatăl) – perseverează pas cu pas, disciplină și rigoare. Mori, dar nu renunți.

 -Filozofia lui Mom-Mom (mama): educă-te permanent doar așa te poți dezvolta și-ți vei putea impune convingerile și punctul de vedere. Fără a avea habar de ceva, singurul lucru pe care-l poți face e să taci.

 -Filozofia lui Gigi (bunica): fii bun. Gigi a fost compasul lui moral, barometrul uman care-i măsura conduita. Gigi era etalonul lui de sfânt și divin. Gigi era toată lumină și prin ideologia ei l-a convins că există frumusețe în lume. Gigi l-a învățat că nu trebuie să fie perfect pentru a fi admirat. Că important e să încerce. Pentru a primi aprobarea celorlalți trebuie să depui efort și să ai încrederea în tine.

Și-a ghidat toată viața după aceste trei filozofii, dar le-a cosmetizat în stilul său personal. A tânjit de mic după aprobarea, admirația și dragostea oamenilor, în special a celor din propria familie. Și-a stabilit un țel din a reuși, din a deveni de succes, fiind sigur că banii îi vor asigura capacitatea de a-și proteja mama, de a-și face familia fericită. Strategia lui a fost umorul și exuberanța. Statutul de băiat rău nu era pentru un laș ca el, dar și-a dat seama că poți să te impui și altfel nu numai prin forța pumnului, a observat că dacă reușește să aducă zâmbetul pe fața cuiva acel om va fi sigur de partea sa. Golurile din inima sa (nefericirea și nesiguranța) se gândea că se vor umple când vor veni banii, faima și succesul.

Iluziile tinereții au gust amărui pe care-l simți abia la maturizare. Și Will l-a gustat din plin.

Am ajuns împreună la concluzia că nimeni nu poate face o persoană fericită. Poți face o persoană să zâmbească, … să se simtă bine, …să râdă, …să se simtă în siguranță. Noi putem și trebuie să-i ajutăm pe ceilalți, să fim blânzi și iubitori, dar dacă o persoană e fericită sau ba, asta nu mai sta în puterea noastră… Am fost de acord că fericirea Jadei era responsabilitatea ei, iar fericirea mea era responsabilitatea mea. Plecam să ne căutăm bucuriile distincte și personale, pentru a ne întoarce în relație și unul la celălalt fericiți deja – nu la cerșit cu șepcile goale, așteptând de la celălalt să ne satisfacă nevoile. Simțeam că modelul acesta relațional vampirizant era nedrept, nerealist și distructiv – chiar abuziv…era o rețetă pentru suferință.

E conștient că există momente în viață care nu depind de tine, când nu poți interveni pentru a îmbunătăți lucrurile, dar autodistrugerea n-o înțelege și n-o va ierta nimănui. Ciclul vieții este în continuă mișcare, oamenii îmbătrânesc, corpurile ne trădează, prietenii vin și pleacă, moartea pândește, dar a renunța nu este o strategie, înapoi nu mai ai pentru ce să te intoarci, nu există decât înainte cu motoarele turate la maximum. Industria muzicală și cinematografică nu oferă siguranță, nu-ți asigură un statut de succes pe viață după un singur hit sau film, trebuie să perseverezi, să muncești, să te autoperfecționezi, deoarece azi ești top of the hill și mâine ești uitat. Pentru a supraviețui în această junglă trebuie să te adaptezi și asta implică schimbare și evoluție continuă.

E doi la unul: tu și universul contra ta. E respectabil să pierzi în fața universului. E o tragedie să pierzi în fața ta.

În capitolul 21 concentrează toată filozofia sa de jumătate de secol de viață bazată pe dinamica fericirii și a iubirii. Este capitolul cu cea mai mare încărcătură emoțională în care vorbește despre decesul lui Daddio, despre iertare și acceptare, despre bucuria de a oferi și despre pacea pe care ți-o oferă lipsa de așteptări și siguranța că ai făcut tot ce depindea de tine. Când Daddio a plecat a înțeles că avea o concepție greșită despre mersul fericirii. Succesul nu-i garanta dragostea oamenilor. Dragostea celorlalți nu îi va umple golurile sufletești, nu-i va alunga fricile și nu-i va vindeca traumele. Bunurile materiale nici atât.

Am întrevăzut pentru prima oară secretul Zâmbetului….Zâmbetul e generat de ceea ce iese din tine…ceva ce cultivi prin dăruire. Nu va conta deloc cât de bine te-au iubit ei pe tine – Zâmbetul apare în funcție de cât de bine i-ai iubit tu pe ei.

Cu cât dăruiești mai mult cu atât zâmbetul va fi mai larg. Cu cât oferi mai mult, cu atât vei strânge mai mult. Iubirea e grea, dar e singura pentru care merită să lupți.

Dacă putem învăța să iubim aici, atunci putem iubi oriunde.

Ți-a plăcut recenzia cărții WILL?

👉 Vezi toată lista de cărți scrise de Will Smith

🔥 CUMPĂRĂ CARTEA WILL CU REDUCERE DE PE:

Vezi Top 100 cărți ale anului 2022
Titlu: Will
Autor: Will Smith
,
Mark Manson
An apariție : 2021
Editura: RANDOM HOUSE
Nr. Pagini: 304
Limba: Română
Gen Literar: Biografii si memorii
Publicată la 4.02.2022
Nota recenzorului: 10 / 10
Vizualizari recenzie: 240

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie „Castelul de hârtie” de Miranda Cowley Heller

Recenzie „Castelul de hârtie” de Miranda Cowley Heller

Vreau să vă spun că această recenzie mă găsește extrem de confuză, pentru că eu eram sigură că aleg o carte cu o poveste de dragoste. WRONG!!! Nu am primit în niciun caz o poveste de dragoste, ci o poveste impactantă, șocantă, căreia i-am dat un rating mare pentru...

Recenzie „Șase cocori stacojii” de Elizabeth Lim

Recenzie „Șase cocori stacojii” de Elizabeth Lim

Atunci când eram mică, obișnuiam să ascult multe povești la casetofon. Îmi aduc aminte clar când stăteam în bucătărie și mama îmi punea caseta și eu ascultăm fascinată. A fost modul în care imaginația mea s-a dezvoltat și modul în care am cunoscut lumi și personaje...

0 0 votes
Article Rating
Angela este redactor Booknation.ro de 1261 zile și a scris până acum 406 articole. Se află pe poziția 3 din 52 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Angela aici. Angela are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.
Subscribe
Notify of
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments