Nominalizat la Premiul Man Booker în anul 2017, laureat al Premiului Costa în anul 2016, romanul ”Zile fără sfârșit” al scriitorului irlandez Sebastian Barry emană îmbietorul amestec de durere și speranță într-un realism terifiant de incisiv care. șerpuitor sau direct, pătrunde asupritor în fiecare cotlon al simțirii.
Este asemeni unui dans șchiop care, în pofida precarității locomotorii, totuși reușește să răsfire un anumit farmec, un magnetism declanșator de empatie, Barry dezvăluind fratricida existență a Statelor Unite atât înaintea perioadei de secesiune cât ți în timpul acesteia.
Totuși, scriitorul irlandez nu alunecă pe panta istorismului. O, nu, asta nicidecum! Romanul ” Zile fără sfârșit” se bazează îndeosebi pe latura senzorială, mai precis pe descriptivismul din spatele cortinei, acolo unde se desfășoară nestingherită lumea nebună și bolnavă, profund sălbăticită de idealuri hilare, sete de înavuțire și teorii segregaționiste în care omul numai este om.
Descriind bezna cumpliților ani de perfidă bejanie ai Americii secolului XIX, Sebastian Barry apelează la un stil cât mai apropiat de cultura acelor ani, încercând astfel redarea cât mai fidel cu putință a realității acelor timpuri, între atrocitate și metisaj, inserând povestea unor personaje aflate mai mereu pe marginea prăpastiei, prinși într-o echilibristică nemiloasă între ancestral și tenebre.
Amăgirea și speranța, îngenuncherea și înălțarea, surâsul și înlăcrimarea, se întrepătrund într-un trăirism inoculant, plin de contondente deraieri și iminenta scurgere în nimic, întotdeauna fiind surprinse de răsturnările de situație și de vuietul istoriei, când negrul devine alb și viceversa, condeiul scriitorului irlandez pricepându-se de minune să scrie istoria nescrisă, fără tentația înfierării, lăsându-le cititorilor acest privilegiu care, în realitate, nu este tocmai un privilegiu, ci mai degrabă o datorie sacră, deși, dacă este să privim în urmă, în manualele de istorie și nu numai, putem observa cu ușurință că atrocitățile continuă să se întâmple, oamenii preferând să nu tragă anumite învățăminte din pildele trecutului.
” Zile fără sfârșit” este o carte extraordinară, care te prinde și te cuprinde într-o tentaculară briză care se poate transforma absolut oricând într-o aprigă furtună.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Sebastian Barry:
