Azi, 5 ianuarie sărbătorim 2 scriitori importanţi pe care cu siguranţă îi cunoaşteţi. Primul dintre ei, cel puţin este cunoscut de toţi românii (sau ar trebui să fie): Emil Gârleanu. Născut în 1878 la Iaşi, acesta debutat în anul 1900 în revista ieşeană Arhiva cu schiţa Dragul mamei şi cu poezia Iubitei (publicate sub pseudonimul Emilgar). A colaborat cu diverse reviste literare şi a fost unu din cei care au participat la fondarea Societăţii Scriitorilor Români (1908) al cărei preşedinte a fost în perioada 1911-1912.
Prima sa carte publicată este Bătrânii (1905), însă cea mai cunoscută operă a sa este Din lumea celor care nu cuvântă (1910). Alte volume publicate de Emil Gârleanu au fost: Cea dintâi durere (1907), 1877. Schițe din război (1908), Nucul lui Odobac (1910), etc.
Puţini ştiu că acesta a fost atras şi de cinematografie: în 1914 a regizat filmul Cetatea Neamţului şi a scris scenariul pentru Dragoste la mănăstire.
S-a stins din viaţă la doar 36 de ani, pe data de 2 iulie 1914 la Câmpulung Muscel. Postum i-au mai apărit câteva volume: Visul lui Pillat (1915), O lacrima pe-o geana (1915), Priveliști din ţară (1915), Culegătorul de rouă (1919).
Cel de-al doilea sărbătorit este un scriitor italian contemporan cunoscut îndeo
sebi pentru romanul Numele trandafirului. Da, aţi ghicit! Este vorba despre Umberto Eco care mai este recunoscut şi ca filosof, editor şi semiotician.
În afară de Numele Trandafirului, acesta a mai scris, printre altele: Pendulul lui Foucault, . Insula din ziua de ieri, Baudolino, Cimitirul din Praga, etc. Pe lângă acestea, Umberto Eco şi-a mai pus semnătura pe numeroase eseuri, studii academice dar şi cărţi pentru copii. În anul 2005 a fost al doilea în clasamentul celor mai mari intelectuali întocmit de revista Prospect, iar în 2008 a ocupat poziţia a 14-a în acelaşi top.