Sufletele din trupuri (12)-Viku Zenescu

Cu siguranță că,la momentul actual , unul dintre cei mai înțepători și nonconformiști poeți contemporani de la noi este Viku Zenescu.

 

 

 

Teribilist, penetrant și insinuant, acid și învolburător, Viku Zenescu face din haosul gândurilor și trăirilor o spadă care încearcă să străpungă zidul de gheață al nejustificatelor prejudecăți.

Versurile sale, dincolo de lupta cu propriul sine, revarsă peste senzația închistării un tulburător șuvoi de cuvinte care nu circumscriu vreunui crez anume, fiind doar trăirile de moment ale unui oarecare suflet.

Reverberațiile distopice ale lui Viku Zenescu se regăsesc din plin în cele doăuă volume pe care le-a publicat, A iubi nu e verb și Anestezicul din palmă.

Eschiva durerii

Mi-e sete
Eu bag cartela
Transpirată în Timpuri Noi
Empatică se trezește
M-a împovorat
O muscă se trezește
Una în fustă scurtă
Alt gay mă dau după
Frunza de se rup
Apele am
Cinci ani Lozul în plic
Am resturile
În buzunar viitorul este servit
Se știe Beau căcat De mic am fost
Un copil pervers într-un deget
Pe orbită
Eu stau Adunând palme Pe care le dau
mai departe

Decat să mori încet în noi
Mai bine să trăiești

Haide minte-mi Durerea
Arată-mi calea
Ți-am spus Sculptez
În cuvinte o ureche În Podul Palmei

Unde se scurg
Secundele lui Marx
Pe melodia marinarilor având
Picioarele înainte
Haide Romeo să furăm niște boașe
Viku încrederea memoriei Poezia
Nu a murit Ți-au legat ochii
cu ea și acum Tu ești
moralist
nu ești nimic nu cred că am fost
așa de idiot
îți câștigi reputația găsești
oameni care te primesc bine
nebunule
N-am să te înnebunesc de tot
aici zace în continuare
treaba lui
Un mare poet pe telefon Numărând

Litere de pe statui
Zboară pescăruși
căcat eu sunt carnivor Și
am vegetale în mine

și ca să fac o scurtă paranteză
știi cum este
Să pierzi câștigând

Eu sunt
în cel mai bun film al vieții mele aveam dragoste
de împachetat
Lasă-mi soarele pe față
ochelarii topesc
zgomotul văzându-ne
puternic aplauze la Final de sinucidere
ai mai auzit-o undeva Play Now
all in fără mine într-un flaut
bilețelul sub forma
unui sms și este un poem îngrășat neprelucrat
trage-mă din afară
în cel mai bun film al vieții
clopoțelul din cerul gurii luno
visele nordice.

Viku Zenescu dă versurilor sale entropismul muzicalității într-o aprigă tentativă de a dezgoli realitatea de grunjoasele tabieturi ale unei societăți noduroase, fără să alerge, nici măcar în treacăt, după vreo înșelătoare cunună de lauri.

Regele demenței și sclavii ei

Uite care este problema
Boașele în menghină
Le strâng orice ar fi
Le scot din portbagaj
Deschid portiera
Am corpul ciungă
Mă simt fantastic
Trăiesc din amintiri
în amintirea prezentului
Oamenii necesită scut Cu ac
după ac afundat
Adorm cu visul trezirii
Și toți vor mai bine pentru femei

De ți-aș fi dat miezul nopții
Toți am fi făcut tăcere
odată pentru totdeauna

Totuși care este prețul?
Vrei secretul?
Am glumit bine
Ajutor O prostie făcută cu
simț de răspundere
Mă simt fantastic
Și n-am de gând să
termin eu poemul acesta

Au venit pe rând:

Eroarea i-a transmis
a treii urechi de la soare
cererea acceptării Întreținând
focul prin căutare A făcut pui
Și Umbra i-a transmis
a treii urechi de la soare Nu
i-ai dat totul lumii Șmecherii
adevărați își trăiesc clipa
Miercuri arde în miezul simetriei
Mă rog ca prietenii mei
să învingă Căscatul cu o găină
Dar și visul ia transmis
a treii urechi de la soare
Un copil aleargă profetul văruit
care aleargă un iepuraș
tu de fapt După cine
După cine visezi după cine votezi
pentru țara distracției
Și mai departe
Empatia i-a tranmis
a treii urechi de la soare
Asta mi-ar plăcea să fac
într-o zi Ruptă de celelalte
Circ ambulant fără nicio exigență
Adevărul este dulce
precum o nuia care zboară
Brânză Brânză brânză Câtă
Veselie în cana Umplută Cu vânt
până la captul absurdității
Jocul i-a transmis
a treii urechi de la soare
Joacă Joacă joacă
Regulile jocului de lumini
trezită muncindu-se
se culcă se trezește iar din călcâie
Poezia îi transmite
a treii urechi de la soare
Empatia acestei poezii și
Gps-ul se deconectează
de la ce s-ar fi putut întâmpla
Strig poate mă găsești
râzând de ajutor
aștept să vină
A fost odată
O vreme cuprinsă
de altă vreme
Continuarea i-a transmis
Imaginația și a fost încruntată Deoarece
nu știa să sugereze
muțenia Poate ar fi cazul
Să închei acest poem
Zgârcit cu multă forță
Și să-mi văd de treaba mea
Dar onoarea ce-i transmite
a treii urechi de la soare
Atât?

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Article Tags

Iubim comentariile tale :)