Maestru al poeziei erudit- melodioasă, îndrăznind să-l așez pe aceeași treaptă valorică cu Octavian Soviany, poetul George Mihalcea este adeptul conținutului dar și al formei, făcânmd din arta versificației un ideal, ba chiar un modus vivendi care împletește asumarea și onestitatea în extrovertiri cotropitoare.
Pentru George Mihalcea poezia nu este o glumă au un motiv de șuetă, ci o parte din felul său de a fi, o despovărare prin împovărare și o împovărare prin despovărare.
Le Malentendu
ea a spus pasăre el a spus zbor
el a spus pană ea a spus aripă
și din neînțelegerea lor
s-a născut un menestrel surdomut
ea a spus sunt vie el a spus sunt mort
el a spus mesteacăn ea a spus copac
și sub privirile lor se prăbușea un pod
care ștergea visul de ecoul său vag
ea a spus noapte el a spus timp
el a spus toamnă ea a spus Noiembrie
și din ochii lor curgea atât de mult sânge
încât nici Regele Goeland nu l-a putut opri
ea a spus tăcere el a spus cuvânt
el a spus alizeu ea a spus sirocco
și în timp ce pluteau pe un râu subteran
între ei cădeau rar asfințiri de sărut
el a plecat într-o noapte
ea a venit într-o zi
dar nu-i mai văzu nici o mare
nici piatra nu-i mai auzi
Unitățile frazeologice alternează, nu ca un dualism al falsității, ci ca o vijelioasă șiroire de simțiri și idealuri, toate trecute prin sita propriilor experiențe prin interacțiunea cu natura și oamenii din jur.
Poezia lui George Mihalcea, deși criptată de un simbolism aparte, bazat pe finețea corespondențelor și afinităților, corupe sufletele celor aparent insensibili în tentativa răspopirii la armonie.
Dragostea ca un rest
ce e dragostea moșule
îl întreabă copilul străzii
pe cerșetorul bătrân
din fața bisericii
eheu fiule dragostea e restul
pe care când eram tânăr
îl lăsam pe tejgheaua
vânzătorului de absint
dar de ce pui întrebări idioate
mai bine privește în sus
și vânează norii
ei știu cel mai bine
George Mihalcea este un privilegiat al Parnasului, crășetând cu pricepere lumi și universuri din esența pură a simțirii, nealterând sacralitatea artei, fie versurile sale cu rimă sau fără.
În seara asta am să mor puțin
în seara asta am să mor puțin
mușcat de dinții nopții ca de-un șarpe
să nu mai știu o vreme c-am fost viu
și să adorm pe coarda unei harpe
la care cântă Doamna de Nisip
visându-mi viața dusă pe-o galeră
plecată pe oceanul subteran
încărunțit cândva în altă eră
n-am să mai văd nici ochii
Melosul poeziei sale este când rectiliniu, când frânt, desenând peste pereții clepsidrei în culori îndrăznețe.
