Theo Anghel: „Am murit, din fericire reprezintă pentru mine o obsesie”

theo anghel

Pe Theo Anghel am cunoscut-o mai întâi prin intermediul romanului ei. Nu, greșesc: mai întâi am citit multe cuvinte frumoase despre ceea ce a scris! Acum câteva zile mi-am zis că ar fi păcat să nu v-o prezint și vouă, așa că i-am trimis niște întrebări…

Bună! Cine ești tu, Theo Anghel? Și ce cauți în lumea scriitorilor? Cum ai pătruns pe tărâmul ăsta?

Bună, Diana. Cine sunt eu? Iată o întrebare care te determină să stai puțin pe gânduri. Și chiar după ce faci asta, cu mai mult sau mai puțin angajament, încă nu poți da un răspuns care să cuprindă tot. Sunt o persoană care, deși crede că se cunoaște, se surprinde pe sine în fiecare zi. Ce caut în lumea scriitorilor? Nu mă provoca! 😀 Lumea scriitorilor pare o lume numai când o privești din exterior. Așa că stau mult mai bine în lumea cititorilor. Cum am pătruns? Fără să-mi dau seama.

Ai putea compara primul tău text cu ultimul tău text? E vreo diferență?

Primul meu text, Vacanța, e o proză scurtă; o poveste de dragoste care se întâmplă undeva în munții Bucovinei, la o pensiune turistică, iar protagoniștii sunt nepoata proprietarei și un turist. A apărut într-un ebook gratuit oferit de bookblog.ro. E pe undeva pe internet; cu siguranță cine va căuta va găsi. Pe vremea aceea mă străduiam să păstrez „lumina” într-un text. Acum nu mai mișc un deget în privința asta, scriu lucrurile așa cum îmi vin, fie că sunt albe, negre sau oricare dintre variantele de gri. Iar dacă m-aș referi la stil, categoric sunt deosebiri. Am căpătat experiență și este firesc ca de la o scriere la alta să se observe o evoluție.

Cum ne-ai descrie romanul tău: Am murit, din fericire: Întoarcerea?

Am murit, din fericire reprezintă pentru mine o obsesie. Sună ciudat, știu. E ca un fel de datorie, dar n-aș ști să-ți spun cui trebuie achitată. Poate chiar mie însămi, cine știe?

Care e geneza acestui roman?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

Romanul acesta mi s-a născut în minte încă dinainte de a mă fi eliberat de cel la care scriam atunci, Rochia Aurie. Vorba lui Eminescu: „… vine, vine, vine, calcă totul în picioare”. Cam așa a fost. A venit, m-a acaparat și… încă îl scriu. Oriana a fost prima care m-a sâcâit, apoi îngerii. N-am avut încotro. Dacă voiam liniște, trebuia musai să le pun carne pe oase și să le dau drumul în lume.

Sufletele au nevoie de salvare sau oamenii? Se pot debarasa oamenii de suflet?

Oamenii au nevoie de salvare. Sufletul este o noțiune abstractă conectată (ideal) la Bine. Sau, dacă vrei, sufletul și omul sunt un întreg. Salvezi omul, salvezi sufletul, și invers.

Dacă ai fi recuperator de suflete… cum ar fi?

Încerc să-mi dau seama cum ar fi. Poate că de aceea scriu povestea asta. E o dorință pe care am avut-o dintotdeauna; să văd lumina din oameni. E acolo. Mă încăpățânez să caut asta în cei pe care îi cunosc, însă, la un moment dat, la fel ca Oriana, îmi dau seama că nu toți pot fi salvați.

Romanul tău e destul de popular, te așteptai la asta?

După semnalele pe care le-am primit în urma postării câtorva fragmente pe un site specializat pe creație literară (wattpad), pot să spun că da, mă așteptam. Oriana ar putea fi oricine și noi, cei din jur, să nu avem habar de asta. Vorbesc despre oameni cu bune și cu rele, dar ambalez totul într-o formă care să capteze atenția. Îmi place la nebunie libertatea pe care ți-o oferă genul fantasy.

Urmează volumul 2…

Volumul 2 este terminat deja. Sunt pe la jumătatea celui de-al treilea.

Atunci când nu scrii…

Când nu scriu fac 1001 de lucruri. Sunt destul de creativă și am constatat că cea mai mare satisfacție o am atunci când din imaginația mea se naște ceva care face plăcere și altora. În general nu-mi place să mă bucur de una singură. Necazurile, da, încerc să le țin departe de ochii celorlalți.

Ai avut și momente în care ai vrut să renunți la scris?

M-am și lăsat de scris o lungă perioadă. Dar n-a fost niciodată pentru totdeauna. Nu aș putea. Și chiar dacă n-aș mai publica, tot n-aș renunța la scris.

Sfatul tău pentru cei care vor să publice și nu au curaj este…?

Lipsa de curaj nu folosește nimănui. Încearcă. Încercarea moartea n-are, cu excepția aceleia care presupune să te arunci într-o prăpastie ca să vezi dacă scapi întreg sau nu. În rest: liber!

Ce ai dori să le spui celor care te-au citit, dar nu ai făcut-o până acum?

Am cunoscut cititori ce au îndrăznit să-și spună părerea despre roman și am cunoscut și din aceia mai timizi, temători că s-ar putea exprima în cuvinte nepotrivite. Le mulțumesc și unora și altora. I-aș mai ruga să dea o șansă literaturii românești actuale. Era să spun că vine tare din urmă, însă nu mai e cazul. E deja în top și nu m-aș teme să alătur un nume de scriitor român unuia dintre cele străine, din vârful clasamentului. Ei sunt acolo, traduși în toate limbile pământului pentru că cei care îi reprezintă se pricep mai bine să-i promoveze decât se pricep ai noștri.

Și așa ca pentru final, dacă ați citit volumul unu și v-a plăcut, aveți răbdare numai să-l citiți pe al doilea.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 iubitori de carte s-au alăturat Tribului Booknation.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Website Comments

      • Cornelia Pop
        Reply

        Am remarcat-o mai de mult dar nu i-am dat asa mare importanta. Mie cam teama cu cartile astea de la Herg Benet ,sunt unele care m-au impresionat profund dar sunt si unele care m-ai dezamagit mult mai profund

Iubim comentariile tale :)