TOP 5 poezii de Claudiu Dumitrache

Dansează-mă, pe inelul lui Saturn 

Dansează-mă, pe inelul lui Saturn

Plimbă-mă, pe al mării drum

Citeşte-mi, poveşti de adorare

Şi cântă-mi, ca într-o operă mare

Vorbeşte-mi, ca Isus apostolilor

Şi răpeşte-mă, ca ielele pădurilor

Dezbracă-mă, de tot ce-i rău

Mântuieşte-mă, cu trupul tău

Însteleaza-mă, pe cerul tău

Desenează-mă, în art nouveau

Scrie-mi poezii, ca Sylva

Încoronează-mă cu iubirea ta…

   Eşti tu, Lucifer? 

Oameni…

de ce mai existaţi dacă nu mă sprijiniţi în a dărui?

Sunteţi voi nişte laşi?

Timpule…

de ce mă cerţi?

Dacă nu pot să mă bucur de întârzierea trenului în mijlocul munţilor,

atunci eşti un egoist.

Iubire…

de ce mă răneşti?

Dacă asta e menirea ta,

atunci, eşti o impostoare

iar iubirea adevărată nu mai există.

Doamne…

de ce mă laşi singur printre străini?

Ei nu mă iubesc, nu mă înţeleg şi nu mă vor.

Dacă m-ai trimis la suferinţă,

atunci eşti tu,

Lucifer?

Gaze

În aceste straturi de gaze

Am trecut prin diferite faze

Şi am început să scriu pe copaci

Morți, ce vor putrezi în saci

E destul de trist să ştiu,

Copacii se fac sicriu

Iar unde mă botez viu,

Mă trec şi spre albastriu

Dacă ar fi existat Agartha,

Dacă s-ar fi schimbat  harta,

Atunci l-aş căuta pe Amor,

Să te înţepe, să plecăm…

Nu mai vreau în homosferă

Mă simt străin, mă simt hienă

Vreau măcar un pic de vid

Să mă bucur, să mă sting…

Unitate

Bacterii, muște, șobolani

Viermi, lămâi și mucegai

Whisky, palmieri, ciori

Vomă, fluturi și fiori

Clar de lună, frig, zăpadă

Biscuiţi, mere și zarvă

Glasuri depărtate-n somn

Bipolaritate, dorm

Mângâieri, cârcei la gură

Toată lumea bea, înjură

Mâini murdare, ciorapi mari

Pereţi calzi, murdari, ţigani

Zâmbete albe, mătreaţă

Vaci, căpușe și verdeaţă

Lupi, concerte-nmormântări

Cai, fotolii, încruntări

Fructe, scabie, martiri

Dumnezei, marmură, crini

Fumuri, aur, leagăne

Ierburi, pui și trestie

Pește, buze, flăcări mari

Bube, mlaștini, cocalari

Foame, sete, bucurii

Tristeţi, dragoste

Oamenii

Chemare

Aud un glas astral demult

Nu pot răspunde, cred că-s mut

Aud un râu ducând spre nord

Eu sunt în mare, nu ştiu să înot

Aud o pasăre măiastră

Mă cheamă-n lumea împărătească

Eu stau în patul de pământ

Nu pot zbura şi mor curând

Aud un tibetan cântând

Corpul mi-e împietrit şi plâng

Mai aud un glas senin,

Un arhanghel, îmi dă vin

Sunt aproape mort acum

Miros tămâie şi mult fum

Totuşi mai aud ceva

Ani lumina, vocea ta…