În aceste cinci poezii, Claudiu Dumitrache explorează iubirea, întrebările adresate divinității, fragilitatea ființei și raportul dintre om și univers. Imaginile cosmice, contrastele dintre concret și abstract și adresarea directă dau textelor un ton confesiv.
Cinci poezii de Claudiu Dumitrache
1. Dansează-mă, pe inelul lui Saturn
de Claudiu Dumitrache
Dansează-mă, pe inelul lui Saturn
Plimbă-mă, pe al mării drum
Citeşte-mi, poveşti de adorare
Şi cântă-mi, ca într-o operă mare
Vorbeşte-mi, ca Isus apostolilor
Şi răpeşte-mă, ca ielele pădurilor
Dezbracă-mă, de tot ce-i rău
Mântuieşte-mă, cu trupul tău
Însteleaza-mă, pe cerul tău
Desenează-mă, în art nouveau
Scrie-mi poezii, ca Sylva
Încoronează-mă cu iubirea ta…
2. Eşti tu, Lucifer?
de Claudiu Dumitrache
Oameni…
de ce mai existaţi dacă nu mă sprijiniţi în a dărui?
Sunteţi voi nişte laşi?
Timpule…
de ce mă cerţi?
Dacă nu pot să mă bucur de întârzierea trenului în mijlocul munţilor,
atunci eşti un egoist.
Iubire…
de ce mă răneşti?
Dacă asta e menirea ta,
atunci, eşti o impostoare
iar iubirea adevărată nu mai există.
Doamne…
de ce mă laşi singur printre străini?
Ei nu mă iubesc, nu mă înţeleg şi nu mă vor.
Dacă m-ai trimis la suferinţă,
atunci eşti tu,
Lucifer?
3. Gaze
de Claudiu Dumitrache
În aceste straturi de gaze
Am trecut prin diferite faze
Şi am început să scriu pe copaci
Morți, ce vor putrezi în saci
E destul de trist să ştiu,
Copacii se fac sicriu
Iar unde mă botez viu,
Mă trec şi spre albastriu
Dacă ar fi existat Agartha,
Dacă s-ar fi schimbat harta,
Atunci l-aş căuta pe Amor,
Să te înţepe, să plecăm…
Nu mai vreau în homosferă
Mă simt străin, mă simt hienă
Vreau măcar un pic de vid
Să mă bucur, să mă sting…
4. Unitate
de Claudiu Dumitrache
Bacterii, muște, șobolani
Viermi, lămâi și mucegai
Whisky, palmieri, ciori
Vomă, fluturi și fiori
Clar de lună, frig, zăpadă
Biscuiţi, mere și zarvă
Glasuri depărtate-n somn
Bipolaritate, dorm
Mângâieri, cârcei la gură
Toată lumea bea, înjură
Mâini murdare, ciorapi mari
Pereţi calzi, murdari, ţigani
Zâmbete albe, mătreaţă
Vaci, căpușe și verdeaţă
Lupi, concerte-nmormântări
Cai, fotolii, încruntări
Fructe, scabie, martiri
Dumnezei, marmură, crini
Fumuri, aur, leagăne
Ierburi, pui și trestie
Pește, buze, flăcări mari
Bube, mlaștini, cocalari
Foame, sete, bucurii
Tristeţi, dragoste
Oamenii
5. Chemare
de Claudiu Dumitrache
Aud un glas astral demult
Nu pot răspunde, cred că-s mut
Aud un râu ducând spre nord
Eu sunt în mare, nu ştiu să înot
Aud o pasăre măiastră
Mă cheamă-n lumea împărătească
Eu stau în patul de pământ
Nu pot zbura şi mor curând
Aud un tibetan cântând
Corpul mi-e împietrit şi plâng
Mai aud un glas senin,
Un arhanghel, îmi dă vin
Sunt aproape mort acum
Miros tămâie şi mult fum
Totuşi mai aud ceva
Ani lumina, vocea ta…
Glosar
- Art nouveau – curent artistic cunoscut pentru liniile sale curbe și motivele inspirate din natură.
- Iele – făpturi feminine supranaturale din mitologia populară românească.
- Agartha – tărâm subteran legendar, întâlnit în tradiții ezoterice.
- Homosferă – parte a atmosferei terestre în care compoziția principalelor gaze rămâne relativ uniformă.
- Astral – referitor la aștri, la stele sau, figurat, la spațiul ceresc.
- Lucifer – nume cu semnificații diferite în tradiția latină și în cea creștină, asociat în poezie cu întrebările despre rău și suferință.