Vânătoare de roboți este cu siguranță un titlu care te atrage încă de la prima citire. Ai crede probabil că discutăm despre o operă science-fiction, plină de invenții de pe alte planete, de mașinării vorbitoare, cu puteri ciudate și care se mișcă anevoios atunci când încearcă să te prindă. Probabil te gândești că este vorba despre un puști ce se luptă atunci când visează, care își pune pătura magică pe post de pelerină, vrând să oprească roboții care amenințau planeta pe care trăia. Numai că nu este așa deloc! Căci autorul, Ioan Suciu, ne invită la a face cunoștință cu un personaj aparent ca oricare altul, însă cu un simț al umorului tare dezvoltat, pe numele său, Tom Petric.
Astfel, Vânătoare de roboți capătă forma unei culegeri de schițe umoristice, schițe care te vor binedispune încă de la prima lor lecturare.
Scena la care fusesem martor mă puse pe gânduri. Robotul meu sosi și se duse glonț în camera lui. Dinăuntru răzbătură un fel de bâzâituri care se transformară într-un fel de muzică. Cred că robotul meu încerca să cânte. Tocmai când eram îngrijorat de preocupările lui deschise ușa și spuse:
-Aș vrea să dau un telefon!
-Poftiți! l-am invitat eu.
Bineînțeles, cum protagonistul este învăluit de un dinamism cumva peste măsură, nici aventurile sale nu vor fi mai prejos.
Tom Petric se așeză la coada șirului din fața chioșcului cu ziare și deveni imediat foarte nervos, privind des către ceas.
Astfel, În delegație, Tom Petric nu poate sta locului fără să facă o afirmație care să rezume festivitatea la care participa, apoi urmează Decontul și o conversație cu Statuia din mijlocul parcului, care prinde viață.
În fața ochilor îi apăru o mână care ținea un pachet de țigări. Era omul în costum de culoare închisă.
-A murit vorbind! spuse el.
Tom Petric rămase un moment descumpănit, apoi pronunță ,,Cinste lui!”, negăsind altceva mai bun de spus.
Urmează, desigur, unul dintre momentele cruciale din viața unui om, în speță, Interviul. Aici, protagonistul nostru dă dovadă de o reală…dar mai bine te las pe tine să descoperi exact cum s-a desfășurat totul. De la Cenaclu, trecem repede repejor la un capitol cu multe semne de întrebare, cel puțin înainte de a îi lectura conținutul: Laptele de porc. Ce legătură are acest titlu cu Tom Petric oare și care este legătura cu Robotul? Va trebui să ajungi astfel pe la Etajul unsprezece ca să poți porni la Vânătoare, dar pentru acest lucru va fi necesar să mai parcurgi și alte capitole.
Tom Petric avu tendința în primul moment să o ia la fugă. Ba chiar se gândi să se mute în alt oraș. Apoi se răzgândi. Știa că peste tot sunt vânători.
-Despre ce e vorba? întrebă Tom Petric.
Așadar, pornim la vânătoare de roboți?
Un zgomot grăbit de pași răspunse strigătelor sale. Toată lumea ieși călcând mărunt. Nevastă-sa părăsi ultima încăperea, făcându-și cruce. Tom Petric se calmă, își aprinse pipa și se apropie de telefon. Comandă o bucată de marmură și trei ciocane de sculptură, nou-nouțe.
Alte recenzii de la Ioan Suciu:
