Victor Miron dă cărțile pe față!

Victor Miron

Îmi plac oamenii care vin cu ceva nou, cu proiecte inovative menite să aducă un beneficiu societății. Un astfel de proiect este Cărțile pe față inițiat de Victor Miron. Sigur ați auzit de el: e deja un fenomen online (și merită să fie)!

Recent, am avut ocazia de a sta de vorbă cu Victor și l-am întrebat câteva lucruri despre proiectul său, dar și despre el. Ce am descoperit o să aflați și voi chiar acum.

Bună, Victor! Proiectul tău, Cărțile pe față, e deja cunoscut, ăsta e al nu-știu-câtelea interviu pe care îl dai… Totuși, cine e Victor Miron atunci când nu are o carte pe față?

Când nu am o carte pe față sunt bibliotecar la Service Auto Iovi. Acest service este o afacere de familie începută de tatăl meu şi completată de fratele meu şi de mine. Dimineața şi seara citesc, de obicei în hamac, fie în sufragerie, fie în parc. Uneori scriu, iar câteodată chiar poezie. Sunt idealist, îmi place să râd (chiar şi de mine) şi ador să mă joc (mai ales cu cuvintele).

De fapt toate campaniile pe care le-am făcut au pornit în urma vizionării unor discursuri. La fel s-a întămplat şi cu Pe drum cel bun (după un discurs de-al lui Dan Perjovski), UseTogether (după un discurs de-al lui Rachel Botsman) şi Favorites (după un discurs de-al lui Robin Dunbar). Acum mă uit cu tulburare şi cu teamăt la discursuri, le cunosc efectele asupra mea.

Cum de ți-a venit ideea pentru Cărțile pe față? Te așteptai să ia o așa amploare?

Am fost instigat să pornesc campania Cărțile pe față de către Adela Mureşan. Ea a ținut un discurs cu titlul Cu cărțile pe față. Eu am luat recomandarea ei la propriu și mi-am schimbat poza de profil pe facebook cu una în care fața îmi era acoperită de cartea pe care o citeam atunci.

E greu să faci așa ceva în România? Nu te-ai lovit de reticența unora?

Îmi amintesc de o glumă spusă de Liviu Mihaiu despre doi ardeleni care pierzând trenul spun unul către celălalt: “No, vezi, aşei dacă n-ai lucrul tău”. Totuşi, eu în Ardeal, în Cluj-Napoca, am promovat de câțiva ani ideea de consum colaborativ. Adică oamenii să folosească împreună lucrurile şi să facă între ei schimb, împrumut şi donații de obiecte. Asta a fost greu de promovat.

E uşor să promovezi lectura deoarece toată lumea e de acord că e bine să citeşti. Nimeni nu o să zică să nu citeşti. Problema e că oamenii nu își găsesc timp, nu consideră că e cool să citeşti şi sunt bombardați cu foarte mulți stimuli care îi duc în altă direcție.

De Reticență m-am lovit când am încurajat oamenii să-şi împrumute maşina unui străin. De o firavă reticență am dat în calea promovării lecturii.

La ce vârstă ai învățat să citești? Care a fost prima carte citită?

Am început să citesc în clasa întâi la şcoală. Prima carte citită a fost o colecție de poveşti. Cartea care m-a făcut cititor a fost Romanul adolescentului miop a lui Eliade. Am citit-o în clasa a noua.

Te imaginezi făcând altceva decât ceea ce faci acum?

Da ☺

Un bookselfie reușit presupune o copertă interesantă? Sau nu trebuie să ne luăm după acest aspect?

Un bookselfie reuşit e acela care face pe unul din prietenii bookselfie-utorului să citească book-ul din selfie.

Cu ce carte nu ți-ai face niciodată un bookselfie?

Cu cartea de vizită ☺

Care e cartea ta preferată?

Sunt mai multe cărți care îmi plac mult. Cartea pe care o fac cadou cel mai des e “Cele patruzeci de legi ale iubirii” de Elif Shafak. Am făcut și un fel de poezie video despre această carte.

Mulți spun că tinerii nu citesc… tu ce spui, au dreptate?

Întrebat de un jurnalist despre starea de sănătate a oamenilor, un celebru medic a spus că e bună. A spus doar un cuvânt deoarece jurnalistul cerea să o descrie printr-un singur cuvânt. Rugat să folosească două cuvinte a spus că nu-i bună. La insistențele jurnalistului şi primind concesia să spună trei cuvinte a spus că nu-i suficient de bună.

Cred că tinerii nu citesc suficient de mult.

Ai scos și două cărți, ”Lasă-mă să te las” și (evident) ”Cărțile pe față”. Ai putea să ni le descrii?

Cartea “Cărțile pe față” spune povestea primelor 10 acțiuni din cadrul campaniei.

Cartea “Lasă-mă să te las” este povestea unui tânăr care se lasă de fumat cu ajutorul baloanelor de săpun.

Ambele cărți conțin câte o capcană. Găsitorii primesc o recompensă. Atât capcana, cât şi recompensa sunt diferite.

Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat?

Un unchi mi-a spus când eram mic că orice problemă e uşoară, după ce ai rezolvat-o. Aşa că cea mai mare provocare e cea pe care încă nu am depăşit-o. În acest moment e să îl conving pe Mark Zuckerberg să facă Bookface pe Facebook, adică să îşi dea Cărțile pe față.

Ai vreun motto?

Nu te lua prea în serios. (regula numărul 6)

Planuri de viitor, vise, speranțe?

Sper ca lectura să devină noul sport național.

Visez să trăiesc într-o lume unde oamenii să se bucure că trăiesc şi în care să înflorească bunătatetea şi fraternitatea.

Plănuiesc să termin de scris următoarea mea carte care se numeşte Se repară prin înlocuire. E o poveste despre maşini şi relații.

Un mesaj pentru cititorii GoodRead.ro, te rog!

Cărțile care ne plac ne recomandă şi ne reprezintă mai mult decât culoarea ochilor sau freza aşa că vă rog să vă dați Cărțile pe față pe profilul vostru de Facebook.

Victor Miron 2

 

Acesta a fost Victor, dragii mei! La fel ca el, vă invit să vă dați Cărțile pe față. Și vă mai invit să faceți câteva chestii: să căutați pe Google informații și despre celelalte proiecte ale sale, să ascultați/citiți discursurile menționate, să urmăriți trailer-ele cărților sale (le găsiți pe paginile de facebook aferente fiecăreia). Și, nu în cele din urmă, CITIȚI – vă va face viața mai frumoasă!

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 iubitori de carte s-au alăturat Tribului Booknation.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)