Cartea franțuzoaicei Catherine Polulain are ca punct de plecare demolarea tabuurilor, a zgrunțuroaselor stereotipuri provăduite pretutindeni de o societate care confundă tradiționalismul cu închistarea.
Astfel în romanul ”Marele marinar” , apărută la noi anul trecut la Editura Polirom, cartea aceasta este despre dragoste, despre instinctul supraviețuirii într-o lume nemiloasă destinată bărbaților în care totuși o femei reușește.
Lili, personajul principal, ajunsă marinar pe un vas, mergând prin contondentele ghețuri din Alaska, muncind cot la cot cu bărbații, îndeplinind fără crâcnire orice ordin, bând prin dughene cu ceilalți marinari, îndeplinind astfel întregul ritual din lumea unor bărbați lipsiți de scrupule, mult prea deprinși cu vitregiile sorții.
Lili, este un personaj atipic. O femeie firavă și terifiant de vulnerabilă, dar care, datorită unei incomensurabile ambiții și a dorinței de a reuși cu orice preț, se transformă într-un veritabil lup de mare, în ciuda faptului că este îndrăgostită de marele marinar.
Descritpivismul la care Catherine Poulain apelează este unul aflat într-o continuă mișcare, nu ca un fugit irreparabile tempus, ci ca o necesitate de a surprinde într-un mod cât mai onest cu putință vivacitatea și precipitarea unor gesturi care, nu de puține ori reușesc să spună mai mult decât orice cuvânt, propoziție sau frază. este un stil al plasticizării și al transformării lutului existenței în sineala simțirii, reușind astfel, într-o măsură mai mare sau mai mică, să îmbine raționalul și senzorialul, într-o poveste romantică și totuși pasională, incisivă și totuși maleabilă, jucând rolul unei medicamentații în care spiritul aventurier și freamătul lăuntric al nevoii de iubire presară sub privirile mirate și lacome pavajul magnetizantei povești de viață a unei femei care dărâmă stereotipurile unui patriarhat noduros.
Lectură plăcută!





