O adolescentă din Republica Moldova, fără tată și cu mama plecată de mult peste hotare, are un singur sprijin pe lume – pe bunica ei. Aceasta moare însă și fata, fără să mai aibă pe nimeni alături, se vede nevoită să organizeze înmormântarea după toate datinile și rigorile satului. Singurele ajutoare vin de la vecini, dar în curând se dovedește că aceștia nu sunt atât de binevoitori pe cât par. De aici pornește istoria a trei generații de femei, marcată de trădări și obstacole neașteptate, totul pe fondul vremurilor mereu ostile și instabile ce trec peste țara dintre Prut și Nistru. Bunica, mama și fiica sunt legate cu un fir invizibil de un bărbat aparent străin, care se dovedește a fi înger și demon pentru destinul lor. Emoționant, cu mult umor negru, „Cenușa rece” spune povestea unei familii destrămate, ai cărei membri caută cu disperare regăsirea de sine.
Calea spre pierzanie este presărată cu intenții „bune”!
Faceți cunoștință cu ritualul de înmormântare într-un stil arhaic și demonizat aș spune eu. Nepoata este nevoită să-și îngroape, singură, bunica. Bunica care era de altfel frumusețea satului, femeie în pas cu moda, o prezență cu statut, invidiată până la extreme!
Sirenele, evlavioasele și preacinstitele satului s-au adunat ca uliii pentru a îndruma copila, a o sfătui, cum să îngroape defuncta corect, după datini. Intenții preacuvioase mascate, toate au venit cu un singur scop, să prade ce a rămas mai de preț, chiar în fața copilei aflate în doliu. Sărbătoare pentru toți sătenii, toți au avut de câștigat de pe urma celor 2, se ajunge până la un imposibil acceptat, pentru că îți dai seama că realitatea cruntă este exact la fel.
Nu este vina unuia, este o culpabilitate colectivă, gura satului pe care nu o poți închide, nu o poți mulțumi, satisface, alegeți voi sinonimul.
Primul capitol mi-a trezit cele mai triste stări, am plâns pe alocuri.
Al doilea a trecut în revistă problemele unei societăți constrânse de aparențe, comunism, piedici, o retrospectivă a unei tinereți tumultoase.
Amarul adevărat vine cu al treilea capitol, unde adevărul își ocupă locul de cinste.
Greșeli, regrete, rafturi care stau să cadă sub presiunea timpului pierdut, vieți sacrificate în cinstea fricii. Amar celor fricoși, slavă gurii satului!
Doamnelor și domnilor, teatrul Absurdului în percepția Mihaelei Perciun, în biblioteca mea!
