Primul lucru care mi-a atras atenția la această carte a fost faptul că fiecare capitol debutează cu o frază de 2-3 rânduri în care se enunță ideea principală a capitolului respectiv, fapt ce mi s-a părut interesant și folositor, deoarece am știut întotdeauna la ce să mă aștept încă de la bun început.
Prin intermediul romanului Ciocârlia, Dezső Kosztolányi ne transpune în Ungaria secolului 19, mai exact într-o săptămână din viața nu tocmai captivantă a familiei Vajkay.
Akos locuiește împreună cu soția și fiica sa într-un orășel uitat de lume numit Sárzeg. Cei trei duc o viață liniștită și lipsită de evenimente, cel puțin până când fiica lor, Ciocârlia, pleacă timp de o săptămână în vizită la rude. Această ieșire din rutină îi afectează serios pe părinți, care se adaptează treptat, reintegrându-se în cele din urmă printre locuitorii orășelului, timp în care leagă noi prietenii, dar redescoperă și o parte dintre cele vechi.
Kosztolányi le spune povestea cu atât de multă dăruire încât poți simți tristețea, teama, confuzia, dorul și întreaga învălmășeală de sentimente ce îi copleșește pe cei doi bătrâni după plecarea fiicei lor.
Ciocârlia este un roman despre schimbare, despre acceptarea propriilor defecte, dar și pe cele ale celor din jur și despre lupta oamenilor între sine și societate. De asemenea, personajele sunt atât de bine construite încât după un timp ajungi să ai impresia că le cunoști de o viață.
Ciocârlia de Dezső Kosztolányi este un roman psihanalitic care m-a fascinat din toate punctele de vedere și merită lecturată de la prima până la ultima pagină.




