(…) identitatea noastră profundă şi adevăratul nostru caracter se află în natura subiectivă a minţii. (pag.19)
Cartea asta mi-a probat o frază auzită cândva, că pe măsură ce înveţi îţi vei da seama cât de puţine ştii; adevărat, nu ştiusem aproape nimic nici despre Dalai Lama, nici despre budism.
Cu atât mai mult despre multiplele asemănări între această credinţă şi religia ortodoxă.
Nu sunt adeptă a budismului şi nici nu practic meditaţia în felul indicat în conţinutul ei, dar asta nu mă opreşte să consider paginile cel puţin folositoare, dacă nu chiar învăţăminte în multe puncte.
Cu excepţia părţilor care descriu exact modul de meditaţie budistă, care sunt măcar interesante şi nu multe, întreagă lectură îmi pare un mare câştig.
Pentru cine? Pentru analitici şi cei atraşi de psihologie – filosofie, mai ales; pentru cei cu ceva experienţă de viaţă, care vor putea înţelege mai bine cele notate, căci altfel le-ar găsi numai la stadiul de… predici.
Actualul Dalai Lama (n.6 iulie 1935, Amdo, Tibet) – al 14-lea în ierarhie, pe numele sau Tenzin Giatso s-a născut din părinţi ţărani. La nici trei ani împliniţi se stabileşte că este reîncarnarea predecesorului Lama.
Că atare, după o copilărie petrecută mai mult în compania călugărilor, la 16 ani îşi asumă cel mai înalt grad de spiritualitate. În anul 1959 fuge din Tibet, pe fondul revoluţiei împotriva Chinei, la Lhasa, stabilindu-se în India.
De pe treaptă de bodhisattva a vizitat mai multe ţări, a comunicat cu mari personalităţi şi persoane din multiple religii, culturi, ideologii. În 1989 a obţinut şi Premiul Nobel pentru Pace.
Despre filosofia şi învăţăturile sale, dar nu numai, ne vorbeşte în cartea care îi poartă pe coperta chipul blajin. Un chip zâmbitor, care inspiră exact ceea ce predică: bunătate, calm, toleranţă, seninătate, încredere, pace, echilibru interior. Adică valori preţioase, durabile, constructive, indiferent de naţionalitatea, sau religia căreia aparţii.
Valori care ar putea explică dăinuirea acestei forme de spiritualitate peste ani. Care ne-ar putea apropia unii de ceilalţi, înlăturând barierele prejudecăţilor, mai cu seama astăzi, când liniştea la nivel mondial pare tot mai mult o himeră.
Limbajul folosit este simplu, accesibil, reuşind să se facă înţeles, să se apropie. Sunt multe de citit; multe de aflat, aici şi dincolo de paginile cărţii. Multe de meditat.
Dar şi mai multe de exersat, în viaţa de zi cu zi. Şi poate că atunci realitatea va arăta altfel, zugrăvită din micuţa contribuţie a fiecăruia dintre noi.
NOTĂ: 9 / 10
Alte recenzii de la Tenzin Giatso :
