Jurnalul împărătesei Austro-Ungariei, Elisabeth, alintată cu pseudonimul Sissi, ne dezvăluie existența unei femei căsătorită cu împăratul Franz Joseph la doar 16 ani, ne dezvăluie lumea unei fetițe entuziasmate care, dincolo de convențiile unei aristocrații șubrezite de tăvălugul istoriei în care monarhiile își pierdeau încet dar sigur sensul, trăia într-o lume de basm. Descoperim încă de la începutul jurnalului un amestec de naivitate duioasă, copleșitoare, și vise din ce în ce mai înalte, care prind contur odată cu fiece zi.
Găsim în paginile acestui sincer jurnal o Sissi care sare peste sârma înghimpată a convențiilor sociale, discutând cu angajații castelului de la egal la egal, iubind florile, poezia și animalele. Iubirea față de animale, îndeosebi față de cai, o va transforma ceva mai târziu într-o veritabilă amazoană care putea să strunească orice armăsar aparent năbădăios.
Astfel, adolescenta Sissi suportă cu stiocism glacialitatea mamei sale, ducesa Ludovica- prințesă de Bavaria, iubindu-și necondiționat frații și surorile, Helene (Nene), Ludwig, Karl Teodor, Max Emmanuel, Marie și Mathilde. Căsătoria dintre Sissi și împăratul Austriei este rodul hazardului, pentru că cea desemnată inițial fusese Nene (Helene).
Jurnalul nu este unul intimist și nici nu se erijează în vreun soi de îndreptar pentru alte femei, pur și simplu el descrie trăirile și simțirile unei tinere, cu micile sau copleșitoarele zvârcoliri lăuntrice, cu naivitațile adolescentine dar și cu tensiunile dintre Elisabeth și soacra sa, cea care va conduce totul în căsnicia lor.
Sunt file de trăire, de ambiții, vis și ideal, de luptă împotriva unui ritm existențial canonic, care nu se mai regăsea în cotidianul vremurilor, dar nici nu putea să mai răsfire parfumul dulceag al vremurilor de altădată, trăind într-un fel de pătrat aparte, împovărat de reguli și etichete redundante și de dialoguri epatante cu iz de bucolic hilar.
Într-o astfel de lume împărăteasa Elisabeth și-a cultivat inteligența și suplețea gesturilor, luptând până în ultima zi a vieții sale cu nejustificatele rigori ale unei lumi aflate în curs de dispariție, o lume aflată între două fante de lumină, neștiind încotro să o apuce.
