92 de povești cu cărți a lui Ștefan Caraman este o creație bazată pe creație, o metacreație mai presus onestă, despre cum putem fi, cu și prin intermediul cărților. Nu este un univers în care există cărți, este un univers bazat pe cărți.
Este unanim acceptat că lectura este benefică, dar nu cred că putem, ca oameni, să conștientizăm în câte feluri ne pot influența tomurile, librăriile și actul cititului în sine. Nu este vorba doar de ceea ce acumulăm prin opere literare, ci este și o chestiune psihologică și chiar sociologică, scriitorul reușind să ofere o incursiune în mai multe vieți brăzdate de cunoaștere, de tomuri, de librării, de cititori.
Ștefan Caraman se creează în paginile acestei cărți. Se deschide ca aripile de hârtie ale unui fluture-carte, se face pe sine și ajungem să îl cunoaștem nu numai ca scriitor, ci mai ales ca om, omul cu toate neajunsurile fizice, dar care poate dăinui prin strânsa legătura dintre lectură și creație. Scrisul este însuși un exod. Cititorii nu citesc un text, care este, de multe ori, mai palpabil decât însuși eul empiric, creator. Cititorii a 92 de povești cu cărți îl citesc chiar pe omul, ființa din spatele cărții.
Cu un puternic simț al detaliului, fiecare poveste se deosebește de celelalte, fiind prezent, pe alocuri, un umor mai presus de inteligent. Cărțile devin mai mult decât obiecte. Oamenii întruchipează efemeritatea în cea mai pură formă a sa, pe când cărțile sunt unul dintre cele mai mari infinite ale lumii.
Natură moartă cu oameni citind cărți, ca să rămână vii.
Acest volum dovedește, mai ales, cum cărțile sunt un mod de viață, sau chiar o viață. Nu trăim ca să citim. Citim ca să trăim. Și, de la citit, pornește totul.
[…] iar timpul este o altă denumire mai suportabilă a Nimicului
Dincolo de toate, 92 de povești cu cărți prezintă viziuni în care cărțile nu sunt lângă noi, ci în care noi suntem în ele, ele sunt în noi, sunt peste tot, ne ajută, ne fac. Căutam de mult timp o astfel de carte și am știut, de cum i-am văzut titlul, că va fi exact metacreația de care am nevoie, o scriitură la care mă voi întoarce de câte ori voi simți nevoia. Și de care, probabil, toți avem nevoie.
Alte recenzii de la Ștefan Caraman:
