AntiZeu de Ștefan Bolea a venit ca o surpriză pentru mine, așa cum se întâmplă cu absolut toate cărțile de poezie față de care mă atașez iremediabil.
Mi-a adus aminte, la început, de stilul macabru al lui Bacovia, dar atât originalitatea, cât și mărcile de postmodernism, prin care autorul îmbracă filosofia în poezie, conferându-i muzicalitate, trăiri și iubire față de un realism greu de ignorat, m-au făcut să abandonez destul de repede această comparație vagă, care, în definitiv, nu își are rostul.
Ștefan Bolea metaforizează lumea, oamenii, viața, prin intermediul unor poezii dure, dar minunate. Printr-un nihilism cu totul și cu totul aparte s-a relevat, într-un mod foarte interesant, pendularea continuă dintre două lumi care n-au nevoie de nume, dar care există și care sunt total opuse.
left hand
the way to God leads through Satan
Moartea este considerată încoronarea vieții și, printre rândurile unei cărți de cam 70 de pagini, se accentuează ideea de pierire întru renaștere, de reticență față de moralitatea impusă de societate, prin niște pereți groși, de sticlă.
Dar AntiZeu, prin structurarea sa pe trei părți (Adiaphoria, Destrudo, Odium), prin îmbinarea a trei limbi, româna, engleza și germana, prin frumusețea absolută a Urâtului nesuportat de mulți și prin considerarea continuă a iubirii pe parcursul accederii spre dominare interioară și lumească, vine ca un ciocan dumnezeiesc ce sparge acei pereți și dă foc la cioburi, ca mai apoi să se prindă de fumul produs și să zboare.
vrei să vezi apocalipsa?
stinge țigara în ochi
Oricât de mult mi-aș exprima admirația nemărginită față de tot ceea ce este această carte, la final, rămâne un singur lucru de zis: citiți-l pe Ștefan Bolea și, dacă n-ați existat prea mult în societate, ci ați trăit mai ales pentru voi înșivă, atât AntiZeu, cât și celelalte cărți ale sale vă vor fascina.
Ajungi, câteodată, în calitate de cititor, să te întrebi: why the f… haven’t I read this sooner? 🙂
Alte recenzii de la Ștefan Bolea:
