Nu știu ce v-ați propus pentru anul 2024, dar eu am pus pe listă să citesc mai mult decât anul precedent… și, ca un făcut, imediat am primit în dar trei volume de poezie. În cele ce urmează doresc să vă împărtășesc câteva dintre impresiile mele în legătură cu volumul doamnei Loreta Din, intitulat sugestiv „Nu mă opri!”.
Loreta Din este o persoană sensibilă care își exprimă căldura sufletească atât prin imagini, cât și în cuvinte. Pe scurt, este pictor și poet. A publicat patru volume de poezii în ultimii trei ani, „Nu mă opri!” fiind cel mai recent. Acesta este dedicat în întregime dragostei, în toate etapele evolutive și sub toate formele de manifestare.
Toți urcăm la un moment dat în caruselul dragostei, dar în funcție de partener, de anotimp, de momentul zilei și de alte detalii, fiecare dintre noi are o trăire unică. La fel este și în cazul poeziilor… citim aceleași versuri dar le interiorizăm în mod diferit. Și totuși, există un numitor comun, ce-i frumos e frumos, indiferent de felul în care descriem „frumosul”.
Selenă
Vegheatu-te-am în noapte,
Ca somnul să nu-ţi tulbur,
Ți-am mângâiat suav,
Visul… apoi trupul.
Ca sculptorul stejarul,
Precum olarul lutul.
Ca vulturul văzduhul,
Eternul necuprins,
Ca fluturii petala,
Săruturi ți-am atins. […]
Acest volum poate fi citit cu plăcere la orice vârstă. Cei care sunt îndrăgostiți și vor să trimită mesaje în versuri persoanei iubite dar nu au inspirație, vor găsi mai multe poezii care să le vină în ajutor. Un astfel de exemplu este poezia “Te voi lăsa”:
[…] De-mi vei pleca vreodată dintre gene,
Lumina ochilor mei, se va stinge.
Cu mâinile-am să bâjbâi în întuneric
Şi-oi cauta… Pân-te-oi atinge. […]
De două ori artist… sensibilitate la superlativ! Agonie și extaz, inocență și nebunie, dulce și amar, bucurie și tristețe, totul se regăsește în acest volum.
„Nu mă opri!” de Loreta Din este un volum de poezii din care dragostea răzbate prin toți porii.
Uneori este vorba despre dragostea intensă, trăită cu patos.
În alte situații întâlnim dragostea liniștită, cu siguranța ocrotitoare.
Alteori, imaginile poetice rafinate ne sugerează dragostea înălțătoare, transcedentală.
În alte situații este vorba de dorul de persoana iubită. Și acest dor nu e unul oarecare, ci dorul care doare tare și provoacă strigătul singurătății. E vorba de inima frântă, de persoana care rămâne în urmă, rănită, fără dorință de viață.
În alte poezii regăsim așteptarea, dar și regretele deșarte!
Loreta Din surprinde toate aceste ipostaze și le descrie în feluri subtile, înduioșătoare, care mișcă ceva în inima cititorului. Cine iubește sau a fost îndrăgostit măcar o dată în viață se va regăsi cu siguranță în poeziile Loretei Din. Pentru sufletele rănite după despărțirea de cineva drag, unele poezii ar putea avea efect de balsam vindecător.
Cum ai putea să îmi astâmperi dorul,
Fior îmi eşti ce umbli liber, în venele mele,
Când visu-i vis, tu mă ridici la nouri…
Şi-mi dai sărut vital, pe brațe printre stele. […]
Tema centrală a volumului, iubirea, este completată de alte subiecte puternice. Astfel, trecerea timpului, cu efectele adiacente de uitare și îmbătrânire, este ilustrată prin cuvinte iscusite. Nu am putut să nu remarc faptul că și-au găsit loc în acest volum chiar și sentimentele de dragoste față de mama care a părăsit lumea materială, într-o poezie tulburătoare intitulată simplu, Mama mea Icoană Sfântă.
Am întâmpinat dificultăți în alegerea câtorva citate pe care să le redau aici, pentru că Loreta Din se joacă cu versificația, alternează tonul de la o poezie la alta și câteva fragmente nu pot fi reprezentative pentru întreaga colecție. Dar, cred că tocmai complexitatea și diversitatea poeziilor îl va face pe cititor să nu se oprească … din a parcurge volumul „Nu mă opri!”.
