Evanghelia după Maria din Magdala. Poeme nebune, sonete stricate și alte blasfemii curate este titlul complet al cărții, care te-ar putea duce cumva cu gândul că înăuntru vei găsi o abordare cel puțin surprinzătoare a unor motive biblice, însă, dacă crezi asta, ești încă departe de tot ce transmite autorul prin poezia sa.
Volumul este împărțit în două – un poem lung cu același titlul și mai multe poeme scurte, cu sau fără legătură între ele, numite chiar de autor poeme nebune, sonete stricate și alte blasfemii curate.
Prima parte este divizată în alte două părți – Maria Magdalena și modul său unic de a-l iubi pe mântuitor, atât ca pe un Creator cât și carnal, dând păcatului un nou sens într-o paletă de culori infinită și perspectiva prostituatei din prezent. Deși, la prima vedere, ai tendința de a nu conecta cele două expuneri, autorul nu lasă nimic la voia întâmplării. La o lectură mai profundă, descoperi că paralela dintre scenele biblice și prezent conferă acea universalitate textului, curățându-l de o potențială blasfemie cu care ai putea avea tendința să-l asociezi. Păcatul este același, dincolo de timp, dincolo de spațiu. Ne urmărește dinainte ca Mântuitorul să calce pe pământ. Se adaptează doar și îmbracă hainele vremurilor în care se materializează.
Idei profunde ascunse printre versuri erotice
Erotismul este prezent în toate poemele din această carte, menținând însă eleganța limbajului și conturarea subtilă a imaginilor, pe baza unui registru poetic plin de energie și culoare. Poetul Sebastian Drăgan folosește cu măiestrie greutatea reală a fiecărui cuvânt pentru a contura păcatul în nuanțe vibrante. Deși la o primă lectură ai avea tendința să crezi că toată cartea este despre dorințe carnale, despre erotism în formă pură și despre acțiunea din spatele ușilor închise, în realitate multe versuri conturează cele mai profunde forme ale vulnerabilizării, ducând astfel la sacralizarea sentimentelor.
Universalitate ruptă din mitologie
Cele mai profunde trăiri sunt proiectate dincolo de spațiu și timp, undeva în mit, la granița dintre real și imaginar. În Evanghelia după Maria din Magdala vei face cunoștință cu lupii. Un astfel de simbol cu atât de multe valențe într-o carte cu versuri erotice este o prezență pe care nu o poți trece cu vederea. Ar putea fi o trimite la un contact ritualic, dar și un mesaj subtil despre loialitate, siguranță și conexiune spirituală mai presus de cea fizică. Dar ar putea fi și despre instincte, încredere în sine și în propria intuiție?
Simbolismul lupului este multidimensional, așa cum este și poezia lui Sebastian Drăgan. Fiind reprezentantul sălbăticiei în mitologie, lupul alb semnifică focul, soarele și lumina. Antagonic, lupul negru este lunar, întunecat și trimite către lumea de dincolo. De la aceste două idei putem descifra alt mesaj criptat în poezie – pofta de libertate săpată adânc în eul poetic, dar și importanța conexiunilor și nevoia instinctuală de legătură.
Nevoia de interacțiune mai presus de fizic este subliniată și de imaginea lupului drept călăuză în întuneric. Cert este că, citind cu atenție, descoperim că lupul deschide drumul către un univers spiritual unic, trecând de barierele convenționalului.
Evanghelia după Maria din Magdala de Sebastian Drăgan – o nesfârșită descoperire
Dacă te concentrezi pe un singur mesaj, menținând interpretarea la nivel material, vei pierde cu siguranță esența. Poetul se folosește în versuri de numeroase elemente interpretabile care deschide un univers nou de fiecare dată când recitești. Ochii de păcură, lupii, imaginile întunecate, luna, lupul, erotismul versurilor, toate pot fi întoarse și combinate astfel încât întregul volum reușește să transmită ceva – altceva – de fiecare dată când te lași purtat în emoțiile astrale care construiesc printre versuri visul.
O carte ca o călătorie între lumi
Autorului îi place să penduleze. Nu e nici aici, dar nici în vis, nici complet în ideal, dar nici în mit. Se joacă undeva între ele, menținând un echilibru fragil, care transformă cartea într-o reală călătorie pentru cititor. Evanghelia după Maria din Magdala este o carte care se citește cu sufletul, căutând tot timpul poetul ce încearcă din răsputeri să te inducă în eroare. Erotismul devine astfel o mască și o momeală cu ajutorul căreia autorul se joacă cu cititorul încercând să-l abată de la profunzimea versurilor sale.
Astfel, ai sentimentul că acesta încearcă să-și păstreze intimitatea poeziei doar pentru sine și de aceea te aruncă pe alte căi, mai la-ndemână de înțeles, care, culmea, ar putea fi la prima vedere mai captivante.
Cu atât de multe simboluri adunate la un loc, fiecare vers are o semnificație profundă. De aceea, recomand lecturarea de mai multe ori, până când cartea ajunge în lumina potrivită. Citind cu ochii potriviți vei descoperi cum fiecare cuvânt este pus acolo unde trebuie pentru a însemna ceva. De la o lectură la alta, poezia lui Sebastian Drăgan rămâne o descoperire în sine. Când crezi că s-a terminat și nu mai ai nimic de aflat, deschide din nou cartea și citește ceva la întâmplare, încercând să treci dincolo de bariera cuvintelor și mai departe de imaginile erotice… vei descoperi astfel că drumul nu s-a terminat, încă te mai așteaptă ceva.
–
Alte recenzii de la Sebastian Drăgan:
