4 Piese de Mircea Rotaru cuprinde, după cum sugerează extrem de convenient și titlul, patru piese de teatru. Piesele sunt scurte, structurate într-un singur act care cuprinde de la una, la zece scene, în funcție de piesă.
Descrierea acestei cărți mi-a atras instantaneu atenția, în primul rând datorită originalității de care dă dovadă. Într-adevăr, este una dintre cele mai bizare cărți pe care le-am citit până acum, și tocmai de aceea mi-a plăcut și vreau să v-o recomand și vouă. Ca întotdeauna, există loc de mai bine, și au fost unele aspecte care mi-au displăcut, așa că voi discuta pe scurt fiecare piesă în parte.
În prima piesă, 4 persoane sunt pe rând victimă, călău și acuzator. Conceptul mi s-a părut original și intrigant, mai ales că sunt atrasă de orice îți pune mintea și logica la încercare, însă au existat replici (fie fraze, fie paragrafe întregi), care se repetau. Deși, dacă ar fi fost reprezentată pe scenă, nu citită, probabil că acest aspect nu m-ar fi deranjat prea mult.
În cea de-a doua piesă, trei persoane, fiecare de religii diferite, realizează că singura religie adevărată este cea a grecilor antici. Aceasta a fost piesa mea preferată dintre toate; nu am absolut nimic negativ de spus la adresa ei, poate doar o mică observație: conține noțiuni nu foarte cunoscute, care deși nu îngreunează lectura, ar putea interfera cu înțelegerea mesajului. După 5 minute de research, însă, problema dispare și în același timp ne îmbogățim cultura generală.
În cea de-a treia piesă, 3 femei află la înmormântarea unui bărbat că acesta le-a înșelat, apoi se povestește cum s-a cunoscut fiecare cu bărbatul. Nu pot să spun că am fost prea impresionată de această piesă, dar nici că mi-a displăcut; mi s-a părut interesantă, dar oarecum clișeică. În schimb, colega mea de cameră care a citit cartea după mine pentru că o făcusem curioasă, a spus că piesa aceasta i-a plăcut cel mai mult, deci depinde de gusturi.
În cea de-a patra – și ultima – piesă sunt prezentate alegerile pentru un senat studențesc în care studenții se ridică împotriva sistemului. Și această piesă mi-a captat atenția, iar cel mai mult mi-a plăcut realismul de care dă dovadă. Cu obstacolele pe care le întâlnesc personajele, ne confruntăm și noi zi de zi, fie la școală ori la locul de muncă.
4 Piese de Mircea Rotaru este o lectură plăcută, ușoară, pe care este foarte puțin posibil să o lași din mână până să o fi terminat. Mie mi-a plăcut foarte mult și v-o recomand cu cel mai mare drag, chiar și celor care nu sunt în general atrași de teatru, pentru că vă garantez că nu este asemănător cu nimic ce ați mai fi putut citi până acum.
Alte recenzii de la Mircea Rotaru:
