Într-un posomorât deşert urban, l-am revăzut în aceeaşi zi băgându-se în seamă pentru un fleac de nasture.
Exerciţii de stil a lui Raymon Queneau poate nu este tocmai o carte căreia să îi faci o prezentare, mă gândisem după ce am citit-o.
Dar apoi mi-am amintit una din reflecţiile mele: dacă eşti pasionat de cărţi, de citit, atunci aproape sigur ai fost sedus măcar o dată de ideea unei creaţii literare proprii.
Poate ai făcut chiar un pas mai mult decât reverie pasivă şi ai scris câte ceva, exerciţii timide...
Iar în mijlocul vârtejului de simţăminte care te bulversează atunci când încerci să treci pe partea cea grea, a creaţiei, vei fi remarcat că, înainte de toate, îţi trebuie stilul.
Acel ceva propriu, care te reprezintă, sub forma căruia răsună toate în minte şi suflet.
Exerciţii de stil a lui Raymon Queneau înglobează deci mostre de stil scriitoricesc.
Nişte eşantioane utile, bine conturate şi evidenţiate. Păcat însă că nu avem la îndemână mai multe speţe, sau mai ample…
Pornind de la un fapt banal autorul scrie şi rescrie, de mai multe ori cotidianul, care, se ştie, are pentru scriitori mult mai multe de oferit decât nouă, oamenilor obişnuiţi.
Trecând prin stiluri ca “metaforic”,” vis”, “ezitări”,” precizări” şi multe altele, vei simţi cu siguranţă afinitate către unul/câteva.
Pe care îl trăieşti mai mult decât pe altele, către care te apropii, instinctiv, atunci când ai de ales între mai multe cărţi.
Cu acest volum vei putea face deci încă un mic pas pe drumul către nobila artă a scrisului.
Raymond Queneau (Le Havre 1903, Normandia – 1976) este un scriitor francez modern, cunoscut mai ales prin titlul Zazie dans le métro ( Zazie în metrou ).
A studiat limbile clasice, filosofia şi psihologia la Sorbona, şi a făcut parte din mişcarea suprarealistă din – 1924 până prin 1930. A scris peste 15 romane, între care Suntem mereu prea buni cu femeile (1947), sau Florile albastre (1965).
Alte recenzii de la Raymond Queneau:
