Inegalabila scriitoare franceză Simone de Beauvoir, dă dovadă, odată în plus, și în cartea ”Femeia sfâșiată” de incomensurabilul său talent scriitoricesc, mustind de o desăvârșită genialitate, poleind fiecare creație cu o terifiantă perfecțiune.
Madame de Beauvoir, fină psiholoagă și incisivă observatoare a vieții cotidiene de dincolo de efemerul înveliș al trupului, ajutată de un bisturizant simț filiozofic, ne înfățișează laturile mai puțin cunoscute ale urmașelor Evei, sondând cu un imparțial elan trăirile de dincolo de protectoratul fragile crisalide.
Cartea este formată din trei nuvele, fiecare cu trăirile și iluziile ei, fiecare înfățișând o anumită complexitate, pe care nu vei reuți să o descoperi cu adevărat decât dacă te strecori cumva printre rânduri, identificându-te, măcar pentru o fărâmă de clipă, cu unul dintre personaje.
Cele trei nuvele intitulate ”Vârsta discreției”, ”Monolog” și ”Femeia sfâșiată”, sunt creații autonome, dar, într-un anumit fel se întrepătrund, nu neapărat prin tematica abordată, ci mai degrabă prin felul în care, ceea ce unii consideră a fi insignifiante amănunte ale unor oarecare vieți, capătă proporții dramatice care reușesc să schimbe din temelii anumite destine.
De la strigătul femeii înșelate, care simte cum pierde absolut totul, până la șuierul mamei care constată că sistemul ei de valori,după care și-a clădit progenitura, numai este valabil, Simone de Beauvoir explorează teritorii mai puțin cunoscute, pe care reușește, într-un mod admirabil, să le scoată la lumină, poate că nu ca o lecție cu iz moral, ci mai degrabă ca pe o extrovertire a unor lucruri pe care puțini îndrăznesc să le scoată în relief.
O carte fabuloasă!
Lectură plăcută!







