O, Doamne, Dumnezeule! Niciodată nu am crezut că o carte mă va face să plâng atât de mult. Nu, nu am plâns cu lacrimi care se rostogolesc peste tremurul obrajilor, pentru că nu trupul a fost cel care a plâns, ci sufletul, un suflet care a descoperit în cartea ”Ultimii martori” otrava atrocităților din cea de a doua conflagrație mondială.
Știu, s-au scris nenumărate cărți pe această temă, însă scriitoarea și jurnalista bielorusă Svetlana Aleksievici, laureată a Premiului Nobel în anul 2015, așează într-o cu totul altă lumină. cu mult mai nemiloasă, mai sfâșietoare și mai biciuitoare decât marea majoritate a grozăviilor din cea de a doua conflagrație mondială.
Totul este relatat prin intermediul a 101 oameni care la vremea respectivă erau doar bieți copii fragili, cu vârste cuprinse între 3 și 10 ani. Pentru ei copilăria nu a avut absolut nimic inocent, feeric sau bucolic, netrăind bucuria jocurilor hilare sau taina basmelor narate de bătrâni la gura sobei.
Îngeri născuți fără aripi, hrăniți cu sângele unor incomensurabile ambiții expansioniste, serafimi asurziți de răcnetul obuzelor, martori ai unor inimaginabile atrocități, heruvimi botezați de șuierul gloanțelor care au dărâmat din temelii biserica speranțelor, aceștia au fost copiii celei de a doua conflagrații mondiale, biete mlădițe mângâiate de sârma înghimpată a terifiantelor orori.
Odată cu fiecare dintre cele 101 mărturii realizezi cu stupoare cât de josnică și de inexplicabilă este ambiția oamenilor, indiferent de care parte a baricadei s-au situat, sau au fost situați de către capriciile oamenilor puternici. Odată cu fiece rând te lași învolburat de sufocanta disperare a acelor vremuri, de schingiuirile, înfometările, bestialitățile caustice și animalicele instincte ale unor bipezi care nu pot fi numiți oameni.
Aproape că nu îți vine să crezi că așa ceva a putut să se întâmple, iar atunci când termini de citit cartea, privești libertatea cu alți ochi și parcă cerul nu ți-se mai pare atât de înalt și intangibil.
O carte absolut fenomenală!
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Svetlana Aleksievici:
Am auzit ca este o carte foarte buna dar prefer sa nu o citesc. Traiesc zi de zi cu gandul ca maine nu va mai fi (am sotul militar) asa ca prefer frumusetea prezentului. Stiu ca sunt de neinteles dar….pas