Romanul de debut, Annabel, al autoarei canadiene Kathleen Winter a reprezentat o desăvârșită metamorfoză literară, având câte ceva dintr-o dramă, o tragicomedie și un building roman. Epopeea unei familii, care își trăiește existența pe îndepărtata insulă Labrador, este lovită în plin de o nefericire. Un egoism al naturii, care le joacă o festă dureroasă.
Subiectul central al romanului și tematica reprezentativă este identitatea sexuală și regăsirea valorilor morale în decadența unor disfuncții umane. Eroul central, Wayne, este un hermafrodit, viața căruia reprezintă o minciună voalată și o nesfârșită tortură spirituală.
Linia de subiect și procedeele descriptive aplicate de autoare au făcut lectura extrem de sensibilă, mai ales pe segmentul interacțiunii familie-comunitate, copii-părinți, discipoli-elevi. Toate aceste ”cupluri” interacționează într-o tăcere reconfortantă, fără a-și părăsi zona de confort, fapt care oarecum distorsionează acțiunea romanului, pe alocuri acesta fiind static.
Însă lipsa de dinamică, enunțată mai sus, nu reprezintă un reproș, deoarece însăși calitatea lucrării nu a avut de suferit nici într-un fel. Romanul reprezintă o lucrare bine structurată, omogenă în scriere și fluentă, lăsând cititorului oportunitatea unei meditații asupra adevărurilor incomode și incertitudinilor existențiale.
Aș mai adăuga și faptul că în ciuda subiectului controversat, cartea este lipsită de vulgarități de prost gust, autoarea reușind să evite cu succes momentele tensionate, calibrând conținutul la un mesaj de trimis, la o valoare corectă.
În aceeași ordine de idei, romanul este despre toleranță, iertare, regăsire și dragoste, în formele lor curate, pure, dezlipite de orice trivialitate.





