Am citit cartea asta de n ori, am citit-o și răscitit-o, am iubit-o și am ridicat-o în slăvi până la ceruri pentru ca mai apoi să o cobor în flăcările iadului meu, aruncată fiind într-un teanc de cărți uitate, prin care am trecut superficial și atât.
Când am citit-o prima oară, să fi fost un 2014 întârziat, o perioadă în care încolțiseră în mine ideile feministe, revolta pentru orice din jur, viziunile musai diferite despre lume. N-am înțeles mare lucru din ea. Ce vrea și ăsta să-mi zică, un alt individ care ne vorbește despre adolescență de parcă ar mai ști el ce înseamnă asta, pfts!
Zilele trecute o lectura o prietenă cu mare înfocare, și mi-am amintit că o am undeva în bibliotecă. Când am început să o (re)citesc, m-a năvălit un miros de vechi, și totuși de nou, o amprentă a tot ce a fost și nu va mai fi.
Se nasc, mor, și călătoresc. Oamenilor li s-a dat moartea pentru că nu au putut înțelege infinitul. (…) În spatele stelelor se află Dumnezeu. Stelele și Universul au un sfârșit. Sfârșitul este Dumnezeu. Și Dumnezeu e nesfârșit.
Exerciții de echilibru de Tudor Chirilă e un soi de supraroman și totuși nu e un roman. Un complet paradox care încearcă din răsputeri să vorbească despre mai multe generații, dar nu poate. Pentru că Exerciții de echilibru e chiar materializarea tuturor generațiilor. Chirilă e un om pentru care am un respect enorm. Și ca artist, dar, cum am zis, în special ca Om.
Structurată pe mai multe capitole, atât în proză, cât și în versuri, Exerciții de echilibru e o antologie care subliniază cu finețe chintesența vieții, chintesență care, surprinzător, stă în lucruri mici. Capitolele mele preferate sunt La despărțire, Scrisoare către liceeni, Moartea puricelui și De ce ratăm iubirea. E în zadar să spun mai multe despre ce abordează fiecare capitol, cartea trebuie citită pentru a fi înțeleasă și iubită. Sau urâtă. Nu există o cale de mijloc, exact ca în viață.
Ce mă amăgește însă este faptul că lumea citește Exercițiile de echilibru doar pentru că acesta a devenit un trend, mai nou. Toată lumea postează pe Instagram, Tacebook și Twitter citatele lui Chirilă, mult-prea-cunoscuta pagină cu Baby I wanna copy your soul and…, îi distribuie melodiile și îi venerează arta pentru că e cool. Pentru că o face toată lumea. Asta e cu adevărat trist, că Omul nu mai face ceva de plăcere, o face doar pentru că e fain și o fac toți cei din jur.
Atinge-mă cât să o putem numi atingere, lasă loc de un purice între buzele noastre. (…) P.S: Puricele sacrificat pe altarul iubirii va fi comemorat printr-un herpes pe buza ta de sus.
Nu există coincidențe. Dacă vă pică Exerciții de echilibru în mână, citiți-o până la capăt, anihilați-o cum trebuie, nu doar de dragul de a face ce fac restul. Tudor Chirilă creează o epopee, un imens poem epic care te dezbracă de toate Eu-rile, întocmai ca să ajungi la Tu cel adevărat, aflat în spatelor măștilor și ceștilor de cafea niciodată terminate.
Alte recenzii de la Tudor Chirilă:
Nu stiu de ce dar nu sunt tentata deloc sa citesc aceasta carte.