Morţile violente şi vieţile profund nefericite lasă urme adânci.
Subjugarea lui Shane MacKade a fost cea mai plăcută dintre poveşti. Interacţiunea dintre fraţi a fost mult mai vizibilă, iar latura lor jucăuşă a fost mereu acolo pentru a se ironiza unul pe celălalt. De asemenea, în Subjugarea lui Shane MacKade, paranormalul şi fantomele trecutului îşi fac şi mai tare simţită prezenţa.
De ce am fost amândoi atraşi de pădure, şi în special de locul în care cei doi soldaţi s-au luptat acum mai bine de un secol? Conexiuni? Savannah dădu din umeri. Poate era mai curând nevoia de a face ordine, de a domoli trecutul, de a-l înţelege.
Shane MacKade se trezeşte singurul burlac a cărui minte nu a fost sucită de vreo frumoasă domniţă care să-l ducă la altar. Şi nici nu are de gând să-şi dea burlăcia pe căsătorie. El este mulţumit aşa singur, cu ferma şi pământurile lui mult iubite. Asta până o întâlneşte pe ea, Rebecca Knight. Prietenă cu Regan, Rebecca, cercetătoarea genială, are un nou hobby: fenomenele paranormale. Având în vedere că Antietam este recunoscut pentru locurile sale bântuite, Rebecca vine să cerceteze fenomenul.
Mintea sa analitică şi mimica mereu rece şi rigidă a Rebeccăi devine repede o provocare pentru înflăcăratul Shane. Însă cei doi sunt pe cât de pasionali pe atât de neînţeleşi. Rebecca nu a ştiut niciodată ce înseamnă să trăieşti, să experimentezi, să iubeşti şi să fii iubit. Un copil minune care la cincisprezece ani reuşeşte să intre la universitate, Rebecca a reuşit o conexiune umană doar cu Regan, care datorită firii sale vesele a tratat-o mereu ca pe un egal, ca pe un prieten. A reuşit să-şi învingă timiditatea, a reuşit să se autoeduce şi să-şi ascundă mereu sentimentele şi stările sufleteşti. La asta excelează cel mai bine. Însă, odată cu acest Shane MacKade, toată pregătirea şi genialitatea ei o dezarmează atunci când este lovită de fiorii dragostei. O dragoste ce este nevoită să o ţină ascunsă. O dragoste cu a cărei suferinţe va trebui să trăiască atunci când va trebui să plece.
…trebuie să-ţi aminteşti că viaţa, oricât ar fi de mizerabilă, e tot ce ai, aşa că trebuie s-o trăieşti. E mai uşor să trăieşti dacă te închizi în tine, dacă te încui printre cărţi şi teorii, recomandări şi doctorate. Până în clipa în care-ţi dai seama că alegerea asta e doar o astfel de sinucidere. Respiră adânc şi se cutremură. Am obosit, murmură ea, frecându-şi faţa cu mâinile. Mă obosesc atât de mult oamenii ăştia!
Shane nu este deranjat de prezenţa Rebeccăi în casa lui. Însă detestă fascinaţia ei pentru paranormal şi faptul că dă târcoale în căutarea acestor tipuri de fenomene. Fantomele sunt nişte noţiuni abstracte pentru el şi nu vrea să aibă de a face în nici un fel cu astfel de lucruri. Însă de un lucru devine tot mai conştient. Oricât ar detesta motivul pentru care Rebecca se află în casa lui, trebuie să recunoască că ar fi în stare să mai aducă el însuşi nişte fantome dacă prin asta ar face-o pe ea să rămână încontinuare.
Dar cei doi sunt încăpăţânaţi ca nişte catâri. Unul nu vrea să recunoască iubirea ca fiind o nouă parte din propriul sine, în timp ce celălalt îşi ia mereu masca nepăsării atunci când situaţia devine prea fierbinte. Vor reuşi cei doi să rămână împreună după câtă muncă a depus soarta de a-i aduce unul în calea celuilalt? Şi care este adevăratul motiv pentru care Shane refuză cu atâta îndârjire misticul şi fantomele din preajma fermei sale?
Dragostea e un lucru minunat, eliberator şi copleşitor. Sunt recunoscător că am avut ocazia să trăiesc aşa ceva.
Şi având în vedere că războiul şi fantomele rămase în urmă sunt strâns legate cu personajele prezentului, iar prin cei de azi se iau decizii şi se fac alegerile pentru liniştea stafiilor trecutului, ce fantomă îşi va mai afla liniştea veşnică prin intermediul lui Shane MacKade şi Rebecca Knight?
Cei care au trăit aici şi care, într-un fel sau altul, au rămas aici sunt o parte din el. Nu numai prin legătura de sânge, ci şi prin spirit. Mă întreb de ce par să facă parte şi din mine.
Alte recenzii de la Nora Roberts:
