Mă poţi opri, dar nu mă vei prinde niciodată.
Să tot fi trecut vreo 5-6 ani de când am citit Vulturul Însângerat, un thriller al cărui titlu îmi trimite pe retină imaginea unui nordic blond cu ochii verzi ai cărui irizaţii te trimit pe fundul unui abis întunecat din care nu mai poţi scăpa în viaţă. Un thriller care m-a făcut să-l trec pe Craig Russell pe lista autorilor preferaţi. Un Craig Russell care m-a cucerit, mai apoi, şi cu thrillerul Roşu pentru totdeauna. Un Craig Russell care mă va fascina şi cu Fratele Grimm.
Moartea (…) fusese singuratică, într-un univers dominat de violenţa rece a ucigaşului ei.
De unde atâta fascinaţie? Din stilul unui Craig Russell care te îmbie la răsfoit mituri şi legende, te plimbă prin istorie, pune o întreagă echipă de poliţişti pe urmele celor mai inventivi şi mai periculoşi asasini, te obligă să asişti la cele mai crude crime şi te ţine cu sufletul la gură şi cu curiozitatea alertă de la prima până la ultima pagină a cărţii.
-Tot el e. E rău, şefu’. E foarte rău. Ăsta e tatăl tuturor psihopaţilor din lume. Şi e în libertate.
Acum, am simţit că este timpul pentru o rememorare a unui thriller excepţional care te ţine la limita cu groaza şi-ţi face cunoştinţă cu sentimentul neputinţei. Mi-a făcut o deosebită plăcere să descopăr că după anii ce-au trecut, de când am citit Vulturul Însângerat, încă am putut să fiu, în mintea mea, cu câteva pagini înaintea acţiunii şi să mi-o amintesc clar, dinainte de a citi pasajul cu pricina. Acesta a fost un alt semn clar că acest volum a meritat şi încă merită fascinaţia pe care ţi-o crează.
Dar pentru ucigaş este nobil. O cruciadă. Crede că le aduce ofrande vechilor zei.
Vulturul Însângerat este locul unde mitul şi legenda prind viaţă în mâinile unui asasin macabru ce ascede spre lumea zeilor, transformând totul în jur într-un altar al jertfei. Ce mai au în comun o avocată, o prostituată a cărei adevărată identitate se lasă greu de descoperit şi o ziaristă, în afara faptului că au ajuns opera odioasei imagini a Vulturului Însângerat, identificată drept un ritual al vikingilor închinat zeului Odin?
Dintr-o singură lovitură, despicau victima, fără a distruge organele vitale şi fără a o omorî. Apoi îi smulgeau plămânii şi-i aruncau pe umeri. Aripile Vulturului Însângerat, înţelegi? Aripi cu care putea zbura către Odin.
Răspunsul acestei întrebări trebuie să-l afle Hauptkommissar Fabel şi nu va fi uşor. Ucigaşul ce se autointitulează Fiul lui Sven are grijă de a-şi anunţa, printr-un e-mail, fiecare nouă crimă a cărei sens îl poate cuprinde doar mintea sa bolnavă. Un e-mail ce îi este destinat lui Fabel ca o provocare prin care îl invită pe comisar să-i oprească valul de crime.
-Criminalul tău. De fiecare dată când ucide în felul acesta, el face o referire… Dorn se uită în tavan, dar mintea lui era cu siguranţă altundeva. El a îmbrăţişat un întreg mileniu… a ajuns în întunericul trecutului, din care a scos un fragment care dă sens prezentului său. Ar fi ceva cu totul remarcabil, dacă n-ar fi atât de odios!
Vulturul Însângerat este un thriller cu nuanţe horror prin imaginea făurită de crimele Fiului lui Sven. Crime groteşti ce vor pune la grele încercări eforturile poliţiei din Hamburg. Un asasin ce va reprezenta cea mai mare provocare a lui Fabel şi a echipei sale. O învălmăşeală de evenimente ce vor fi mai mult decât un psihopat ce se joacă cu vieţile victimelor sale, testând, în acelaşi timp, şi capacitatea lui Fabel de a-şi apăra cetăţenii.
-Ciudat, nu?
-Ce anume? întrebă Fabel.
-Modul în care oamenii se agaţă de ceva. Iar uneori acest ceva este înfricoşător.
Vom păşi pe rând în miturile şi ritualurile scandinave, vom face cunoştinţă cu adepţii lui Odin, vom cunoaşte efectele unei istorii hitleriste, vom ancheta crime şi violuri, şi vom descoperi că adevărul este cu mult mai adânc ascuns decât am crezut. Conspiraţii, planuri malefice şi minţi bolnave vor aduce fiecare membru al echipei lui Fabel la un pas de a-şi pierde viaţa. Iar unii dintre ei chiar o vor face. Cine este adevăratul creier din imaginea de ansamblu şi cine va deveni victimă colaterală într-un război bolnav al puterii?
Moartea este inventivă tocmai prin mulţimea de forme pe care le îmbracă. Şi fiecare formă are propriul caracter dezagreabil.
Un volum disponibil și pe site-ul Editurii RAO.
Alte recenzii de la Craig Russell:
