Fără pretenția de a face din eseul ” Despre îngeri” o lucrare de licență, o dizertație stufoasă sau o pompoasă prelegere, Andrei Pleșu, nici creștin înveterat, dar nici un ateu prozelitist, încearcă să ne ” vorbească”, așa cum o spune și titlul cărții, atât teologic, filozofic și științific, dar și senzorial, dorind să răspundă la anumite întrebări, atât propriului sine, cât și cititorilor săi.
Pornindu-și cercetările de la ” angeologie” filosoful și eseistul român scormonește prin cărți, căutând, găsind și iar căutând, nu neapărat cu pretenții de elucidări cristaline, ci mai degrabă cu cea de propagare a anumitor nuanțe de lumină, chiar și a unora care, după sute de ani, la fel ca multe alte adevăruri ale istoriei, s-ar putea dovedi a fi pură fantasmagorie,
Fără a părea că se îndoiește de existența îngerilor, deși nu a fost vreodată cadorisit cu privilegiul unor revelații angelice, Andrei Pleșu caută să explice filozofic sau chiar poetic conceptul îngerilor, între materialism și idealism, între formă și conținut, uneori jalonând, alteori agățându-se, nicidecum cu disperare, de argumentele predecesorilor săi, filosofi, teologi sau oameni de litere, încercând parcă o șlefuire a anumitor poteci oferite de acest inepuizabil subiect.
Îngerii, fantasmagorici sau teoretizați de canoanele teologice, fac parte din labirintica simțire a oamenilor, indiferent de nivelul lor de inteligență, credință sau educație, uneori sub voluptoasa formă a poetizării alteori sub cea strangulatoare de necesară umplere a vidului cu ceva. Uneori este o mângâiere, alteori o biciuire situată între explicabil și neverosimil, între îngenunchere și eliberare.
” Despre îngeri” este o carte care se inoculează aproape pe negândite, furișându-se pe coridoarele simțiri în dans lasciv sau frenetic, plouând cu clipe, ningând cu impresii care înlocuiesc alte impresii,și, în ciuda faptulului că nu poate fi citită și mai ales înțeleasă de oricine, totuși vi-o recomand cu mare drag, ca pe un așternut al vremurilor mai puțin luminoase, când întrebările fără răspuns devin mai sâcâitoare ca niciodată.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Andrei Pleșu:
