După multe recenzii în care am fost destul de critică la adresa cărților citite, a venit în sfârșit timpul să mă relaxez puțin și să enumăr doar lucruri bune. Seria scrisă de Erin Watt mi-a plăcut foarte mult și am citit-o cu mare drag, fiind asemănătoare unei telenovele, din punctul meu de vedere. S-au întâmplat atât de multe și am avut parte de atâtea răsturnări de situație, încât nervii îmi cedau progresiv și nu știam de la ce să mă mai aștept. Deși nu cred că „Palatul de Hârtie” este cel mai bun volum din serie, a reușit să mă bucure și nu pot să spun că am ce să îi reproșez grav.
Am reușit să fac și o lista cu lucrurile care m-au încântat și cele unde mai doream câteva îmbunătățiri minore. În categoria „Da” este pe primul loc relația dintre Ella și Reed. Dacă preț de 2 cărți lucrurile nu au stat foarte bine pentr ei, aici am simțit că au avut timp să își exploreze relația și să se bucure de dragostea lor, chiar dacă au avut multe obstacole de înfruntat. Poate pentru unii sună ciudat, dar dragostea chiar schimbă un om și în cazul lui Reed Ella a fost salvarea lui. Sunt foarte asemănători și aceasta a reușit să îl scoată din zona de confort, să îl facă să își depășească traumele și să se accepte cu bune și cu rele. A avut muncă grea cu el, dar eu consider că a meritat, pentru că Reed e în fond un băiat bun care doar trebuia dus într-un punct pentru a-l ajuta să se descopere. Vorbind de Reed, un alt punct forțe al poveștii este evoluția notabilă a eroului. M-a enervat teribil în primele cărți și efectiv mi se părea că se duce pe o pantă distructivă, cam ca Easton, dar din nou, a avut noroc cu Ella și a reușit să își găsească echilibrul și liniștea pe care o merită. O dată cu Reed, toată familia Royal a evoluat și dacă ținem cont cum se purtau frații cu Ella la început, este o diferența ca de la cer la pământ. Ella oricum este o fată super încăpățânată și a demonstrat că merită un loc în familie, deși totul a fost obținut cu efort, dar cu sinceritate și sentimente curate.
Acum partea de „ușor nu”, pentru că nu este un „nu grav”, decât aspecte de îmbunătățit pentru o cititoare cu nazuri ca mine. Am avut impresia că mare parte din dinamica acțiunii a fost introdusă în primele 2 cărți și „Palatul de Hârtie” a rămas la început fără sare și piper. Cel puțin în prima parte a cărții Erin Watt a cam uitat să ne anime. Lucrurile au început să se precipite spre final, dar m-au năucit putin, pentru că totul se întâmplă super rapid.
Cine m-a enervat cel mai mult? Steve câștigă premiul cel mare și nu vreți să știți cât voiam să îl șterg de pe fațapământului, chiar dacă este tatăl Ellei. În rest, personajele au fost ok, ca în marea telenovelă „The Royals” de Erin Watt. Însă cel mai are offff l-am avut pentru un eveniment care credeam că o să fie exploziv, extraordinar, ieșit din comun de pasinal, dar nu a fost așa. Nu vă spun la ce mă refer, dar sincer, Ella si Reed au avut scene mult mai ok împreună decât ACEASTA.
Per total, o serie foarte bună, pe care o recomand cu drag. Next, cartea lui Easton compusă din 2 părți 🙂 Acolo să vedeți ce înseamnă complicat…Enjoy:)
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Erin Watt:
