Întotdeauna am parte de veșnicul conflict livresc interior: Seria „Divergent” sau „Jocurile Foamei”? Din multe puncte de vedere sunt comparabile, însă răspunsul meu este mereu „Divergent”, nu doar pentru că mi-au plăcut filmele foarte mult, ci pentru că Veronica Roth scrie mult mai bine decât Suzanne Collins. Cartea trebuie savurată prima, evident, însă mi-a plăcut foarte mult al doilea volum din serie, mult mai mult decât „Divergent”, pentru că am văzut acțiune mai multă, personaje mai dinamice și momente mai dramatice, mai pline de neprevăzut.
„Insurgent„, volumul 2, pornește acțiunea acolo unde a lăsat-o „Divergent”, cu aceeași Tris și Four pe care i-am îndrăgit. Tris este acum un personaj schimbat, măcinat de alegerile făcute în primul volum și care reușește cu greu să trăiască cu pierderile suferite. Deși în mod normal ne așteptăm să aibă o relație mai strânsă cu Four, între cei doi pătrunde o distanțiere, cauzată în mare parte de păreri și crezuri diferite. Deși ceea ce i-a adus împreună a fost un scop comun, spre jumătatea cărții ii vedem dezbinați, dar în continuare extrem de îndrăgostiți și gata să facă orice unul pentru celălalt. Le este ce-i drept, puțin mai greu să se regăsească:) Mie mi-a plăcut acest cuplu la nebunie și mi s-a părut că au reușit să evolueze, atât că împreună cât și individual.
Tris a reușit să depășească multe bariere, atât din punct de vedere fizic, cât și mental. Nu mai este fată speriată din primul volum, cea care încerca să își găsească o facțiune în care să se simtă apreciată. Acum ea este cea care atrage lumea spre ea, cu încrederea și neînfricarea ei, fiind total diferită. Curajul este cea mai mare calitatea pe care o posedă și inspiră pe toată lumea la fapte mărețe, care o să reușească să schimbe Chicago după calități nobile, profunde și oneste. Trecem împreună cu Tris prin o multitudine de stări și sentimente și găsim și o față vulnerabilă a sa, care tânjește după ce a pierdut și speră să poată îndrepta într-un fel greșelile făcute.
Tobias este din ce în ce mai puternic și ne demonstrează că indiferent de situație, el este acolo pentru Tris. Nu mă înțelegeți greșit, Tris se poate apară singură, însă există momente în care orice fată are nevoie de cavalerul ei, și Four știe negreșit cum să între în scenă atunci când te aștepți mai puțin. Am reușit pe parcursul a celor 2 volume să îl citesc destul de bine și am știut că există anumite divergențe de gândire între el și Tris și din păcate, a trebuit să aleg. Recunosc, am ținut cu el mai mult în acele momente, deoarece mi s-a părut mai echilibrat și mai rațional, fiind învățat să judece mai bine în acest fel și nu s-a lăsat purtat de sentimente.
Cred totuși că împreună sunt un cuplu care se armonizează, care preia de la fiecare bune și rele și rezultatul este unul aproape perfect. Pentru mine, Four și Tris rămân un cuplu de referință pentru literatura distopica și principalul motiv care m-a impulsionat să citesc aceste cărți, pentru că dinamică lor este frumoasă și ei în sine sunt oameni frumoși și demni de admirație.
„Insurgent” de Veronica Roth este al doilea volum din serie, care ne prezintă un univers total deosebit, unde oamenii sunt împărțiți în facțiuni și au un rost bine stabilit în societate. Tris luptă pentru dezbinarea acestei interdependențe, lupta pentru o societate liberă, unde divergenții arată că sunt deosebiți și nu trebuie vânați ca fiind diferiți. Vă recomand din suflet cartea, întotdeauna înaintea filmului:)
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Veronica Roth:
