Înainte să încep recenzia, vreau să vă mărturisesc faptul că am citit toată seria „Frații Maddox” și abia așteptam să se traducă și la noi restul cărților pentru a putea dezbate povestea fiecăruia. Pe măsură ce continuam seria eram curioasă dacă o să mai apară cineva demn de a-mi devansa eroul preferat după locul 1, însă nu a fost așa. Thomas Maddox este preferatul meu din toată familia numeroasă Maddox și consider că îl depășește cu mult pe Travis, „răsfățatul fanilor”. Sunt multe motive care mă determină să spun acest lucru și voi încerca să vă povestesc și vouă despre Thomas și ce anume m-a făcut să îl simpatizez așa mult.
„Dulcea Eliberare” de Jamie McGuire este cartea a doua din seria „Frații Maddox” și așa cum am afirmat mai sus, este cea mai bună carte. Acțiunea este extrem de dinamică, cu o intrigă polițistă care a reușit să îmi capteze atenția până la sfârșit. Are și dramă, multe situații care aparent nu au ieșire și o dragoste tumultoasă, marcată de o neîmplinire din trecut. Este destul de complicat să încerc să vă povestesc despre această carte fără să dau ceva din casă, pentru că ițele se întrepătrund și au continuitate de la o poveste la alta.
Pe scurt, Liis este un agent FBI care dorește să aibă o carieră plină de reușite. Atunci când află că urmează să lucreze cu Thomas Maddox, un agent extrem de strălucit, însă arogant și iute la mânie, misiunea sa devine mult mai grea. Colac peste pupăză, Thomas este exact cel cu care și-a petrecut noaptea trecută, însă persoana care a sedus-o nu are nicio treabă cu persoana pe care o are acum în față și care urlă la ea pentru că a întârziat:) De aici se naște o relație personală/profesională extrem de tensionată, deoarece amândoi sunt încăpățânați. Thomas dorește să îl recruteze pe Travis în echipa sa, din cauza unor legăturile din primele cărți duc exact spre el. Ca toată operațiunea să funcționeze, Thomas și Liis trebuie să se prefacă un cuplu, însă nu este nevoie de mult timp pentru că această farsă să devină realitate. Evident sunt extrem de multe probleme între ei, unele vechi, unele noi, toate relatate extrem de drăguț, cu dialoguri amuzante, dar și cu scene triste. Cartea în mare este extrem de cameleonică, deoarece îți schimbă des stările de spirit și îți dă peste cap scenariile făcute.
De ce Thomas? Pentru că este practic persoana care a fost și mamă și tată pentru frații săi. Fiind fratele mai mare, toată responsabilitatea a căzut pe el, având grijă de Travis de când acesta era bebeluș, sacrificând nopți întregi pentru a sta alături de el și de restul fraților. I-a certat, i-a încurajat și i-a ajutat, fiind sprijinul familiei atunci când tatăl lor jelea moartea mamei. A renunțat la copilărie, la distracție și la final, la dragoste, pentru a-și vedea frații fericiți. Cine a citit „Dulcea Uitare” știe la ce mă refer 🙂 Relația sa cu Liis a fost intensă, însă tensionată, pentru că acesta constant se uită înapoi la ceea ce a renunțat. Chiar dacă la început a durut foarte mult, Liis a reușit să îl facă să își dea seama că viața ii oferă și lucruri bune, dacă știe unde să caute și este atent la semne. Este un băiat curajos, bine antrenat și extrem de inteligent, ce a făcut o echipa bună cu Liis și au reușit să dea de cap unui caz interesant, ce vine ca intrigă secundară în carte. În afară de calități, are evident și defecte, pentru că reușește să strice momente frumoase, însă se revanșează la final. Sper că nu v-am căpiat de cap, însă îmi place suuuuper mult de Thomas și l-am inclus în topul eroilor mei din toate timpurile. Este extrem de impozant și această autoritate este simțită, atât la locul de muncă cât și în relațiile pe care le are cu alte personaje. Personal, mi s-a părut că toată lumea roiește în jurul lui, poate pentru că este fratele cel mare, dar și pentru că impune respect doar prin prezență.
Repet, sper că nu v-am enervat cu recenzia mea kilometrică, însă trebuia să vă vorbesc în amănunt despre o carte care mi-a plăcut extrem de mult și pe care am savurat-o intens.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Jamie McGuire :
