Volumul „Cu ochii minții” este primul dintr-o serie de mai multe romane polițiste scrise de suedezul Hakan Nesser. Seria se numește „Inspector Van Veeteren” și a fost publicată în douăzeci și cinci de țări din toata lumea.
Romanul „Cu ochii minții” de Hakan Nesser este structurat pe trei părți
Fiecare dintre acestea cuprinde o perioadă de timp în care cazul de crimă este investigat. Povestea începe lin, cu prezentarea faptelor. Profesorul de istorie și filosofie Janek Mitter se trezește a doua zi dimineață dintr-o cruntă beție care îl împiedică chiar să își amintească cine este.
Însă, împleticindu-se până la baie, o găsește moartă în cadă pe frumoasa lui soție, Eva Ringmar. Abia atunci își dă seama cine este, cine e ea și in casa cui se află. A lor. Din cauza memoriei tulburi de la băutură, bărbatul nu își poate aduce aminte ce s-a întâmplat cu o seară înainte. Și despre cum a ajuns soția sa în acea situație.
El sună la poliție pentru a relata faptele, dar între timp are grijă să deretice un pic casa. Din ce cauză, nici el nu știe să spună când este chestionat. Cert e faptul că poliția consideră acest comportament al lui bizar, ba chiar incriminator. Și chiar dacă în timpul procesului, Janek este judecat drept suspect principal, profesorul pledează nevinovat. Dar ceea ce este mai ciudat și frapează atât pe avocatul său, cât și pe inspectorul-șef Van Veeteren, este situația suspectului.
Janek nici măcar pe durata procesului nu își amintește să o fi atacat și ucis pe Eva
Dar nici indicii care să demonstreze că ar fi omorât-o altcineva nu are. Abia după ce este găsit vinovat la tribunal și închis într-un azil pentru criminalii nebuni, are un flashback. Acesta ar putea indica pe adevăratul ucigaș. Dar va fi prea târziu. Deoarece acesta din urmă își dă seama că este incolțit. Și îl va ucide pe fostul profesor în azilul în care este închis.
Și de aici pornește în sfârșit adevărata investigație a inspectorului-șef Van Veeteren și a echipei lui. Având tot atâtea indicii după nenumăratele interviuri pe care le ia diferitor persoane, ca și înainte, VV începe să fie convins de un fapt. Ceva sau cineva din trecutul misterios al femeii moarte a cauzat tot acest șir de evenimente tragice. Însă motivul pentru care Eva s-a recăsătorit atât de repede cu profesorul și relațiile pe care le avea cu persoanele din jur au intrat odată cu ea în mormânt.
Întrucât investigația începe să decurgă mai bine, eliminând rând pe rând suspecți, poliția ajunge undeva
Iar Van Veeteren își dă seama că trecutul nu încetează vreodată să bântuie prezentul. Exact cum se întâmplă și în cazul morții celor doi soți. Dacă crezi că povestea asta conține doar două crime, ei bine, atunci nu s-ar mai numi thriller. Și nici nu ar mai fi demnă de toate premiile acordate odată cu lansarea ei pe piață.
De la o singură crimă ce pare să-și găsească făptașul până la descoperirea unui adevărat criminal în serie, nu durează mult. Dar VV se bazează pe intuiție și pe flerul său de detectiv care îl ajută să rezolve 9 cazuri din 10.
Detectivul este mai în vârstă decât restul colegilor săi și de aceea nu de puține ori se autoironizează în carte. Totodată, experiența și mintea lui ascuțită îl ajută la fel de bine ca în primii ani de poliție să rezolve cazuri complicate. De asemenea, deoarece „Cu ochii minții” este prima carte din seria neagră, afli mai multe amănunte despre VV. Acestea te vor familiariza cu personajul dacă ai de gând să citești și celelalte volume scrise de Hakan Nesser.
Este ca și cum ai citi romanele lui M.J. Arlidge din seria Helen Grace
Atunci când începi cu începutul, înțelegi mult mai bine personajul principal dintr-o serie.
Toate ca toate, eu recomand cartea “Cu ochii minții” de Hakan Nesser pasionaților genului polițist sau thriller. Povestea este complexă. Notele de umor nu lipsesc. Personajele sunt multe, da, dar fiecare își are rolul său bine definit în poveste. Iar firul narativ nu te plictisește și nici nu te face să îți dai seama prea ușor despre identitatea criminalului.
Poți avea câțiva suspecți în minte, dar nu vei reuși să bănuiești neapărat cine este adevăratul ucigaș decât la final. Și atunci, luminat despre toată tărășenia de inspectorul-șef Van Veeteren. Un fel de Hercule Poirot cu o părere nu atât de bună depre el precum o avea micul detectiv belgian.
Alte recenzii de la Hakan Nesser:
