E un dar rar să realizezi că viața este un miracol şi că nu durează o eternitate.
Cartea are ca scenă oraşul Sarajevo al anilor ’90 distrus de bombardamente. Un oraş ca o fâşie netedă de pământ, înconjurat de dealuri. Dealurile sunt ocupate de cei ce controlează asediul. Oraşul este distrus sistematic, bucată cu bucată cu gloanțe, obuze, mortiere, grenade. Apărarea sa este aproape inexistentă: câteva tancuri şi câteva puşti. Un oraş în ruine, sub asediu, în care oamenii se întâlnesc cu frica de moarte la orice colț de stradă. Un oraş muribund uitat şi părăsit de restul lumii.
Acțiunea e înceată şi este privită prin ochii a patru personaje. Cel mai puțin prezentat este chiar cel ce dă titlul cărții. Violoncelistul îşi riscă viața pentru a onora memoria celor 22 de oameni ucişi cu bestialitate de un bombardament în timp ce stăteau la coadă la pâine. Fiecare victimă are alocat un sfert de oră pe zi, timp în care violoncelistul, sfidând moartea, sub asediul obuzelor şi al lunetiştilor, aşezat chiar în craterul rămas în urma tragediei, le aduce un ultim tribut, plângându-le dispariția şi suferința, aşa cum ştie cel mai bine: cu arcuşul violoncelului. Timp de 22 de zile, la aceeaşi oră, mulți dintre locuitorii acestor ruine, se strâng în jurul lui şi-l ascultă. Este unul dintre puținele momente frumoase care le mai bucură existența. Prestația lui îi ajută să-şi reamintescă vremurile bune, le reînvie amintirea celor dragi ucişi, le aduce aminte că sunt oameni şi au pentru ce să trăiască. Frumusețea artei lui readuce pentru câteva clipe speranța în inimile unor oameni disperați împinşi la limita existenței şi a răbdării.
Poveştile celor patru se împletesc pe fondul unei existențe haotice, caracterizată de dezumanizare şi nevoie. Cu ultimele puteri, oamenii se ambiționează să supraviețuiască.
Posibilitatea să mori este prezentă peste tot, şi deja nu mai e o surpriză când posibilitatea devine realitate.
Kenan îşi riscă viața la fiecare câteva zile, traversând oraşul pentru a asigura necesarul de apă familiei. Dragan, rămas singur după ce soția şi fiul au reuşit să fugă în Italia, este primit în casa surorii sale în schimbul pâinii pe care o câştigă. Săgeata este o tânară lunetistă, cu abilități de profesionist ce ucide cu ură şi sânge rece soldați. Tot ea îşi riscă viața timp de 22 de zile pentru a-l proteja pe violoncelist în timpul reprezentațiilor date.
O carte despre teroare şi modul în care aceasta transformă oamenii. O imagine disperată şi apocaliptică a răului făcut de război, a purgatoriul pe care acesta l-a creat, realitatea oribilă a traiului într-o zonă de asediu.
Alte recenzii de la Steven Galloway:
