Terribilul și labirinticul scriitor francez Joris-Karl Huysmans este maestrul absolut al detaliilor erudite din care, cu o pricepere eminamente constructivistă, alcătuiește întregul omogen care, în ciuda senzației de maleabilitate facilă, are un pregnant iz de incasabil, de netăgăduit adevăr care nu derapează și nici nu umblă cu ocolișuri derutante.
Romanul ” În răspăr” este capodopera, cireașa de pe tort, vârful aisbergului, fiind asemănătoare cu o combustie universală care răscolește și mototolește prejudecățile veștedului decadentism sub indubitabilele argumente bine documentate.
Huysmans, precum un mușchetar al cuvintelor, transformă fiecare capitol al acestei arte într-o veritabilă și impasibile lovituri de spadă. într-o explozie extravagantă de culori care își varsă gâlgâitul peste coridoarele existențialismului alambicat în mod inutil de incomensurabile orgolii egocentriste, scoțând la iveală întregul apanaj al decadentismului cu blazări hilare și eculubrații ale unei omnisciențe învelite în perdeaua de fum a cortinei alunecări în abisul infatuării.
Fără a se erija în rolul justițiarului învelit în pelerina inocenței, Huysmans înșiruie argumentele aflate în vecinătatea unui bric-a-brac pe care care încearcă să-l convertească la firescul stărilor de fapt, croșetând imixtiunea trecutului în prezent sub forma unei delațiuni interpretative care nu încorsetează, dar nici nu exonerează, de parcă ar considera decadența un fenomen perpetuu, care o să viețuiască întotdeauna, chiar și atunci când o va face sub anumite forme absconse și abstracte.
” În răspăr” este una dintre cele mai halucinante capodopere ale literaturi universale, o creație pe marginea căreia încă se mai discută aprig, cu argumente pro și contra.
Lectură plăcută!





