Consider că titlul ales de Hideo Yokoyama pentru această carte, „Misterul cazului „Șase Patru””, este motivul pentru care un iubitor de thrillere poate fi dezamăgit de carte. Dacă nu aș fi pornit cu anumite așteptări datorate titlului și descrierilor de pe carte, aș fi privit în alt mod lectura.
Întregul conținut este prezentat din perspectiva lui Mikami, fost detectiv și actual director al departamentului de Relații cu presa. Firul epic este simplu, există un caz de crimă nerezolvat ce a avut loc în urmă cu 14 ani iar comisarul poliției decide să aducă un omagiu victimei. În jurul acestui detaliu sunt prezentate o serie de întâmplări și probleme cu care se confruntă poliția și presa din Japonia.
Acțiunea cărții nu are ritm, este întreruptă constant de gândurile personajului care împletește problemele personale cu cele din sfera muncii. Sunt prezentate astfel amănunte detaliate despre ceea ce se întâmplă în spatele unei știri, munca și dorința reporterilor de a captura cele mai importante detalii. Strâns legați de reporteri sunt personajele din poliție care de cele mai multe ori refuză colaborarea cu aceștia, lucru care duce la certuri și încălcări ale drepturilor.
Pe tot parcursul cărtii, unitatea de poliție este pusă într-o lumina proastă deoarece ies la iveală lucruri mai puțin plăcute din activitatea acesteia. Cei de la conducere apelează la mușamalizare, la învinuire pe nedrept și excludere pentru a-și apăra interesele. În urma acestor acțiuni provocând dezamăgire și lipsă de încredere din partea oamenilor.
Până spre finalul cărții sunt prezentate detaliat toate aceste amănunte iar în ultimele pagini există puțină acțiune care parcă te readuce la viață. Consider că cititorul ar trebui cumva avertizat de conținutul acestei scrieri complexe, „întorsătura de situație neașteptată” fiind prezentată în cel mai rapid mod, parcă neavând o însemnătate prea mare.
Mi-aș fi dorit să aflu mai multe despre dispariția fiicei lui Mikami care a fugit de acasă datorită depresiei cauzate de aspectul acesteia (moștenise trăsăturile neatrăgătoare ale tatalui ei). Cartea te provoacă să te gândești constant la acestă fată dar nu iți oferă un final satisfăcător asupra subiectului, ci unul chiar deranjat și nerealist.
Recomand cartea celor care nu pornesc la drum cu ideea de thriller și mistery și care iși doresc sa aprofundeze problemele administrative din zona presei și poliției. Lecturi plăcute vă doresc!
Alte recenzii de la Hideo Yokoyama:
