Aviatoarea este un zbor prin timp, viață și inimă. Un zbor turbulent care ne va învăța ce-i despărțirea, singurătatea, iubirea, războiul și speranța. Sandra Coroian dă viață unei noi povești unde imposibilul prinde viață transportându-ne prin timp și păstrându-ne la granița dintre realitatea și ireal, vis și coșmar, pace și război.
-Prefer să mor în înaltul cerului, ca o pasăre, decât să-mi aștept moartea să pice din cer.
Süre este aleasă drept pion în jocul autoarei de a ne așeza la picioare o nouă poveste uluitoare despre căutare și regăsire. Încă de mică, Süre a învățat să piardă. Să piardă oameni dragi, speranțe, visuri și timp. Pierzându-l într-un final și pe fratele Sergei, Süre a mai rămas doar cu dorința de a deveni o bună aviatoare care, speră ea, o va purta și spre fratele pierdut într-o misiune.
-Doar cei cărora le este teamă încearcă să atace fără motiv. E tot un fel de autoapărare.
Când șansa de a se afirma i se arată, lui Süre nici prin cap nu-i trece că un zbor o va transporta într-un alt timp, o altă viață, rătăcindu-se astfel și pe sine. Brusc, un zbor simplu o transportă într-un alt fel de Naram, un Naram măcinat de război unde trebuie să-ți aperi viața la orice pas.
…dar tu… tu ce ești? Un fulg firav de nea. Dacă aș sufla mai tare spre tine, ai zbura lejer fără ajutorul vreunui avion.
În această învălmășeală de lume îl descoperă pe Balakian, bărbatul ce va încerca până la ultima suflare să o apere și să o țină în viață. Balakian, un bărbat ce-i va dărui șansa de a înlocui singurătatea, de a îmbrățișa sentimentul de aparținere, de a nu mai fi singură.
Când nu mai ai pe nimeni, spiritul tău se leagă cu totul de prima persoană care îți arată un pic de afecțiune. Fără să îți dai seama, devine ancora ta când totul în jur dispare.
Aviatoarea este o poveste în care te poți rătăci cu ușurință nu numai în vacarmul războiului, a lumii și a timpului ci și în vacarmul propriei inimi care mereu tânjește după împlinire, după regăsire. Süre pornește într-o misiune cu gândul de a-și regăsi fratele, dar sfârșește prin a-l găsi pe Balakian, înlocuind o pierde cu o alta.
Poate avea dreptate, poate chiar așa eram, ca acea brândușă. Asta însemna și că eram pe moarte, smulsă din locul meu, zbătându-mă să nu mă ofilesc și poate să pot prinde rădăcini într-un loc nou.
În final, va reuși Süre să-și găsească drumul spre casă sau va continua în a-și pierde pașii pe urmele oamenilor dragi care par că dispar subit din calea ei?
Cred că Dumnezeu își ia, din când în când, mâna de pe noi și ne lasă să ne consumăm pentru a putea renaște încă o dată, și încă o dată, până când ne învățăm lecția și alegem binele în locul răului.
Aviatoarea ne oferă o misiune și o rătăcire în neant ce ne va purta în călătoria vieții, sfidând timpul și universul, punând întrebări și găsind răspunsuri, ca mai apoi, să rămânem siderați în fața unui final uluitor.
Inima mea, în loc să bată mai repede, începu să se calmeze. Atunci, am știut că universul nu ne permite să fim singuri, că păstrează mereu o fărâmă din noi și o plasează exact acolo unde este nevoie. Nu mai eram singură…
Niciodată nu am fost.
Alte recenzii de la Sandra Coroian:
