Nu cred că mai este niciun secret pentru cititori faptul că J.K.Rowling scrie și sub pseudonimul de Robert Galbraith, pentru că îi plac poveștile misterioase și personajele greu de descifrat. Trecerea de la „Harry Potter” la această serie de succes nu mi se pare îndrăzneață sau surprinzătoare, pentru că fanii micului vrăjitor au găsit destul de multe elemente comune între aceastea două. Pe mine m-a cucerit incontestabil și aflarea veștii că Editura Trei va traduce cartea m-a umplut de un entuziasm maxim, pentru că știam clar ce potențial are continuarea.
„Alb Letal” este a patra carte din seria care îl urmărește pe Cormoran Strike, ineditul detectiv ce ne-a furat inima și a uitat să o returneze. 🙂 Mi-a plăcut cel mai mult de el în această carte pentru că am reușit să îi văd partea umană și să mă bucur de reacțiile lui care aproape îl aseamănă cu un om obișnuit. Știu, este amuzant, dar pentru mine acest personaj a fost foarte greu de înțeles și încă mai am probleme în a-i da de cap uneori.
Totul începe atunci când în biroul lui Strike își face apariția Billy, un băiat cu probleme psihice, care este convins că doar detectivul îl poate ajută. El afirmă că viața lui este în pericol, că fost martorul unei crime în copilărie și acum totul s-a întors împotriva sa. Deși nu își aduce foarte mult aminte despre ceea ce a văzut, Strike este impresionat de conversația avută și dorește să afle mai multe. Doar că Billy dispare și Strike este convins că acest lucru are legătură cu ceea ce a văzut în copilărie. De aici începe un puzzle foarte greu de rezolvat, așa cum v-ați obișnuit și cu restul cărților din serie, doar că această poveste mi s-a părut că s-a concentrat mai mult și pe altceva în afară de suspans și o crimă nerezolvată.
Robin și Strike sunt în continuare „pending” și relația lor nu pare că s-a dezvoltat extrem de mult în direcția pe care ne-o dorim. Deși sunt mai sinceri acum și „aruncă la fileu’ întrebări și alte lucruri mai complicate în discuțiile pe care le au, tot nu au o eticheta a ceea ce sunt și a ceea ce vrem noi, cititorii. Este frustrant, dar mă gândesc că totul este făcut cu un scop, în afară de scopul comercial de a scoate cât mai multe cărți dintr-o serie de succes. 🙂
Strike este unul dintre cei mai emblematici detectivi pe care i-am întâlnit și a necesitat răbdare ca să mă pot obișnui cu stilul său. Probabil dacă îl cunoșteam în persoană nu ne înțelegeam deloc, dar în carte nu am avut de ales decât să îl ascult. Mă deranjează foarte mult lipsa lui de apreciere față de propria persoană și sunt convinsă că de aceea nu îi spune lui Robin ceea ce simte. Țînând cont de traumele prin care a trecut, este de înțeles, însă aș vrea să înțeleagă că nu trecutul îl definește ci faptele lui, ce l-au adus până în acest punct al seriei. Cred că dacă poate trece de acest punct psihologic vor putea avea o relație frumoasă. Până atunci, sperați la partea a cincea.
Enjoy!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Robert Galbraith:
