„Febră în zori are tandrețea din Proiectul Rosie și patosul din Sub aceeași stea. E o carte de care te îndrăgostești.”
Mi s-a părut atât de epic faptul că această carte este scrisă de fiul celor doi îndrăgostiți despre care este vorba în carte și mai ales că acesta a vrut să ecranizeze povestea, reușind în 2016.
Acțiunea se petrece în iulie 1945. Totul începe cu Miklos, un tânăr supraviețuitor ungur care află că mai are de trăit doar 6 luni. Aflându-se într-un spital din Suedia, acesta află numele tuturor unguroaicelor din zonă, convins fiind că dacă le va scrie câte o scrisoare, măcar una dintre acestea va deveni soția lui.
După o vreme, începe să se realizeze conform predicției personajului principal – un schimb real de scrisori între el și o fată, Lili.
„Tata și mama au corespondat vreme de 6 luni, înainte de a se căsători în Stockholm. Timp de 50 de ani nu am știut nimic despre existența scrisorilor. După moartea tatălui meu, mama mi-a întins, aproape ca pe ceva neînsemnat, două teancuri măricele de scrisori, legate cu o panglică. Multă vreme nu am fost în stare să mă ocup de poveste – abia 10 ani mai târziu am scris prima variantă a romanului. Apoi am avut parte de ocazia unică de a regiza povestea de dragoste a părinților mei.” – Peter Gardos, autorul.
Povestea de dragoste dintre cei doi unguri ne trece prin tragedia de după cel de-Al Doilea Război Mondial, ne confruntă cu rezistența ei, dar și cu răbdarea de care era nevoie în acele vremuri pentru a putea răzbi în iubire. (poate nu doar în acele vremuri?)
„Nu-mi place aurul, întotdeauna m-am gândit cu câte intenții străine, rele și înjositoare s-a impregnat. Dar pe inelele acestea două le voi iubi, din moment ce leagă curgerea sângelui tău de al meu.”
Ceea ce m-a legat pe mine de protagonist, cred că este întocmai faptul că fiind în proximitatea morții, el și-a dat cumva seama că singura sa modalitate de a o păcăli, singurul său mod în care urma să simtă că a fost cu adevărat în viață este să iubești și să fii iubit.
Și-n magazinul de jucării, frățioare,
fiului tău
să nu-i cumperi soldăței; pe
alba firidă
să stea cuburi de lemn, ca
încă de mic
să-nvețe să construiască, în
loc să ucidă!
Alte recenzii de la Peter Gardos:
