Ați avut vreodată atâtea păreri care se băteau cap în cap, încât nu ați putut spune dacă v-a plăcut sau nu o carte?
Nu vreau să se înțeleagă greșit. N-am nimic cu autoarea sau cu talentul ei de a scrie. Cartea este foarte bună, dar au existat elemente care mie nu prea mi-au fost pe plac.
Trei coroane întunecate vorbește despre setul de triplete din Fennbirn, trei regine moștenitoare cu drepturi egale la coroană, fiecare posedând puteri magice.
Katharina face parte din categoria otrăvitorilor, capabili să înghită cele mai ucigătoare veninuri și să nu pățească nimic, dar se dovedește încă din primul capitol că una dintre regine nu și-a dezvoltat puterea. Katharina nu este imună otrăvirilor, corpul ei se luptă la limită să nu cedeze, iar toată presiunea asta au adus-o într-o stare… aș putea spune, deplorabilă.
Arsinoe este o naturalistă. Ei au harul de a înflori cel mai roșu trandafir și de a îmblânzi cel mai aprig leu. Însă nu și Arsinoe. Din nou, altă regină este incapabilă de a-și exercita puterea. Are o înfățișare diferită de celelalte două surori și este băiețoasă, curajoasă și impunătoare. Cel mai mult mi-a plăcut personajul ei. Are un suflet bun, defecte și calități care o fac mai credibilă și pare să empatizeze mai ușor cu cititorul.
Mirabella este singura regină care și-a dezvoltat harul și care este cu adevărat pregătită pentru luptă. Poate stârni vâlvătăi de foc și furtuni doar bătând din palme. Însă își iubește surorile, iar slăbiciunea ei devin propriile vise care ajung să o bântuie. Trebuie să nu cedeze, dar știe că nici ceea ce simte pentru celelalte regine nu poate fi ignorat. Îmi place că încearcă să găsească o soluție, dar rămâne de văzut dacă îi va reuși.
Deși altceva spune descrierea despre regine, mi-a plăcut să descopăr că lucrurile nu stau bine și frumos. Mi-a plăcut cum autoarea m-a introdus într-o lume fantasy foarte atent creată și descrisă. Pentru asta, jos pălăria! Primele cincizeci de pagini le-am citit pe nerăsuflate, practic le-am devorat, însă de aici lucrurile au început să nu-mi mai placă atât de mult.
“No one really wishes to be a queen.”
Nu știu dacă sunt singura care a observat, dar autoarea putea să scadă lejer încă cincizeci de pagini din roman. Sună urât, știu, dar acțiunea a părut înceată, încât personajele au devenit de umplutură aproape toate. Păreau inexistente și fără un rol atât de important, încât trebuia să-ți amintești de unde era fiecare.
Și partea pe care eu una n-am suportat-o deloc-cred că o să fie un mic spoiler-este triunghiul amoros. Parcă detaliul acesta i-a furat din farmec. Nu o să spun între cine va fi, dar am sperat până în ultima clipă că nu va deveni un triunghi amoros.
Spre final recunosc că m-a prins din nou în mreje misterioase, iar sfârșitul m-a lăsat de-a dreptul cu gura larg deschisă. Dar e păcat, pentru că era cât pe ce să renunț la carte când speranța mea cu triunghiul a fost deșartă. Da, mă bucur că am terminat-o, dar sunt și curioasă dacă a renunțat cineva de pe aici.
“I want revenge.” She whispers, and her fingers trail bloody streaks down Natalia’s arms.
„And then I want my crown.”
În orice caz, cum am spus mai sus, talentul autoarei este formidabil, iar fanii ei și ai cărții Anna în veșmânt de sânge, cel mai probabil vor îndrăgi și Trei coroane întunecate. Dar bănuiesc că așa e o carte bună. Cu părți excelente, cu altele mai puțin reușite… Ce părere aveți? Cum vi s-a părut cartea?
“Three dark queens
Are born in a glen,
Sweet little triplets
Will never be friendsThree dark sisters
All fair to be seen,
Two to devour
And one to be Queen”
Alte recenzii de la Kendare Blake:
