„Spinii destinului” este un roman scris de V.C. Andrews și publicat în anul 1981. Face parte din seria Dollanganger, fiind cel de-al treilea volum al seriei. Ca gen este încadrat în ficțiune, literatură gotică, literatură de groază.
Celelalte volume ale seriei sunt „Florile din mansardă”(1), „Petale în vânt”(2), „Semințele trecutului”(4) și „Grădina umbrelor”(5).
Nu am citit niciunul dintre celelalte volume și aș zice că se pot citi și individual. Sporind astfel misterul. Cu toate acestea, pentru a avea o mai bună înțelegere a istoriei familiei și a legăturilor de rudenie, a trecutului acesteia, ar fi mai bine să citești seria cap coadă. Asta mi-am impus să fac și eu cât de curând.
„Spinii destinului” de V.C. Andrews este un roman gotic excelent
O poveste întunecată de familie. O dragoste interzisă și totuși trăită cu pasiune, deși în frică și remușcări, vină și amintiri violente.
Nu știu cum se face, dar citind acest volum din serie am avut un fel de deja-vu. Sau în cazul de față, un deja-lu. Poate că am citit primul volum, „Florile din mansardă” cândva în trecut. Sau poate că am văzut filmul adaptat după cărți. Nu îmi pot da seama exact. Cert este că povestea îmi pare cunoscută.
Oricum ar fi, nu mai contează. Cartea asta este incredibilă. Deși s-ar putea să nu fie pe placul tuturor. Într-adevăr povestea de familie este șocantă și tragică. Dar pe mine m-a prins mereu genul ăstă de literatură gotică. De aceea, m-a făcut să caut și celelalte volume din seria Dollanganger pentru a descoperi și înțelege mai bine saga asta de familie. De altfel, așa mi-a și fost recomandat de alți cititori care au devorat seria.
Dar haide să vă spun măcar un pic despre personaje și lumea lor
Chris și Cathy sunt un cuplu fericit. Ei au doi băieți. Pe frumosul și talentatul adolescent Jory și pe creativul, dar neîndemânaticul Bart, care are doar 9 ani. În curând, cei doi adulți vor adopta și o bebelușă minunată. Dar viața lor este departe de a fi perfectă, așa cum ar părea. Copiii își dau seama că părinții lor ascund secrete rele, însă nu își dau seama exact ce anume.
Iar atunci când în conacul până atunci pustiu din vecini se mută o bătrână femeie în negru alături de majordonul ei, lucrurile o iau razna de tot. Bătrâna își supraveghează vecinii mai tineri de la fereastră. Ba mai mult îl și ademenește pe Bart în casa ei, dându-i dulciuri și jucării și multă afecțiune. Ciudat mai este faptul că îl roagă să îi spună „bunica”.
Dar nu numai femeia în negru reușește să îl atragă pe Bart de partea sa. Și majordonul cel ciudat și ursuz va începe să îi devină mentor băiatului, stârnindu-l împotriva femeilor și a lucrurilor frumoase. Treptat, băiatul cel mic se transformă iremediabil într-un sadic, mereu cu chef de ceartă și pe deasupra și violent.
Pentru Chris și Cathy se pare că trecutul s-a întors să îi bântuie. Și atunci când află despre identitatea femeii de vis-a-vis, lucrurile o iau razna complet iar cuibul lor plin de iubire este distrus.
Alte recenzii de la V.C. Andrews:
