Interviu cu Camelia Iuliana Radu, autoarea cărții ”Toluen”

Î. Cine e Camelia Iuliana Radu în viața de zi cu zi, atunci când nu e scriitor?

R. Un om fără astâmpăr. Un fel de băutură acidulată. Vreau să îmi îndeplinesc toate dorințele, iar dacă nu găsesc oportunități, mi le fac. În copilărie, am vrut expediții la munte și le-am organizat. Am ridicat școala în picioare. Mai târziu, am vrut o casă, am constuit-o. Am fost reporter la Radio România Tineret. Am fost editor de carte. Psiholog. Pictez, fac grafică de carte. Am lucrat în presa scrisă și nu am fost un jurnalist prea comod. Vreau aer curat la Ploiesti, așa că am înființat un ONG si de 4 ani protestăm în stradă, luptăm pentru dreptul la viață (în Ploiești, mor zilnic 3 oameni, din cauza poluarii industriale). Sunt căsătorită, am un fiu, fizician, știu să fac sarmale, prăjituri, dar acum sunt la dietă. Un prieten îmi spune Microsecundă. Sunt nesuferită când scriu, morocănoasă, retrasă, mă storc ca pe o lămâie, cât ține ”starea”, apoi revin la viața normală. Sunt simpatică, dar spun lucrurilor pe nume. Cred în libertate, iar asta m-a ajutat să înaintez în pofida oricăror piedici. Nu am primit nimic pe tavă. Nu suport prejudecățile.

Î. Un om se transformă în scriitor odată cu prima carte. Cum s-a născut în tine dorința de a scrie Toluen?

R. În copilărie, după ce am învățat alfabetul, am exclamat tare, spre uimirea părinților mei: în sfârșit, sunt liberă! Iar la 8 ani, am scris prima poezie. Tot atunci, am ajuns la cenaclul elevilor din oraș. Eram o gâgâlice și, de multe ori, nu înțelegeam nimic din ceea ce se discuta la întâlniri. Am fost publicată într-o antologie națională, la 9 ani, alături de Ion Mureșan, Adrian Pintea, Ioana Crăciunescu. Cea mai tânăra poetă. Necazul a fost ca eu nu trăiam la București, ci la Brăila. Și nici nu scriam poezii patriotice (azi exisă Internet, este altceva). După copilărie și o pauză lungă, un prieten mi-a ”furat” manuscrisul și a zis: dacă nu revizuiești textele, le public așa cum sunt. Prima carte am publicat-o abia după Revoluție, în anii 2000. Nu am avut un debut fulminant, nu mă pricepeam, dar am avut o mare pasiune pentru scris și, în tinerețe, confirmări de la scriitori consacrați, că nu bat câmpii. ”Toluen” s-a născut din durere, neputință și furie. Compasiune pentru cei care trăiesc la fel ca mine și care nu întrezăreau nicio ieșire. Spaima de viitorul întunecat care îi așteptă pe toți cei care trăiesc în mediul urban. Dacă vocea mea la proteste nu a fost auzită de autorități, m-am hotărât sa o pun într-o carte. 

Î. Cu ce gând sau emoție îți dorești să rămână cititorii la finalul cărții?

R. Este o carte tragică, dar este un act de trezire la realitate. Constantin Noica spunea: ”Nu lăsa lumea în pace!”. A fost motto-ul lucrării mele de licență. Eu am scris cum arată negativul vieții, așteptând de la cititor să developeze filmul, să audă îndemnul: încearcă, mergi înainte, depășește teama, prejudecățile, cere cu voce tare drepturile. Suportă greutățile și fii demn, luptă pentru calitatea vieții tale. Nu aștepta un salvator, fă tu ce e de făcut, pentru ca viața ta să fie mai bună.

Î. Ce vis ți-a îndeplinit această carte?

R. Visul de a face ceva consistent în literatura română, de a fi prima poetă care atacă această temă, visul de a fi una dintre poetele care sparg prejudecata că poezia feminină este lacrămoasă, siropoasă, fără viziune. Și, nu în ultimul rând, este o participare la protestul antipoluare din Ploiești și din țară, cu mai mult decât o prezență. Nu am iertat pe nimeni. Nici pe ruși, nici pe austrieci, nici pe industriași, nici autoritățile indiferente, dar nici atitudinea letargică a fricoșilor, a celor care își plâng de milă. 

Î. Dacă ar fi să descrii Toluen într-o frază, care ar fi aceea?

R. Ridică-te și mori, dacă este nevoie, pentru dreptul tău la viață!

Î. Urmează o nouă carte?

R. Da, urmează, în 2021, un volum de poezie la Editura Vinea, o editură pretențioasă, de avangardă. Un volum cu titlul provizoriu Moartea are gulerul alb. De data aceasta, volumul este structurat ca o numarătoare inversă, este ca un jurnal personal, dramatic, despre emoțiile si sentimentele contradictorii pe care fiecare dintre noi le are, înaintea unei confruntări majore din viață. Volumul va avea în jur de 200 de pagini. Este o carte alertă, duioasă, îndrăgostită, meditativă, în toate felurile. Ca și mine. Am convingerea că toate indecizile noastre sunt semne ale capacității de a fi sensibili, empatici. În ziua în care le vom privi ca pe niște resurse de a înțelege viața în complexitatea ei, în ziua aceea vom găsi soluții la problemele noastre. 

Î. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cartea?

R. Toluen se găsește în mai toate librăriile online. Și la Cărturești, dar și în librăriile mari din țară, câte mai există. De obicei, noutățile le postez pe FaceBook, în revistele literare.  

Î. Ai un mesaj pentru comunitatea BookNation.ro?

R. Comunitatea BookNation.ro este tot ce poate fi mai bun și mai frumos, pentru că oamenii care citesc, cei care plonjează în lumile create din sensibilitatea și munca scriitorilor, sunt oameni liberi. Pentru că știu să gândească. Au acest exercițiu, într-o lume în care, tot mai des, ni se spune: urmează pașii. Mesajul meu este destul de plictisitor, la prima vedere: să cunoască legile, pentru a-și cunoaște drepturile și a nu lăsa pe nimeni să le încalce.