Murakami este unul dintre cei mai citiți și traduși autori japonezi contemporani. Probabil că, deși nu ai citit nimic scris de el, de auzit tot ai auzit ceva. Acesta e și unul dintre motivele pentru care am ales să citesc această carte. Deși de obicei evit cărțile foarte populare, faptul că autorul provine din spațiul japonez, cu care nu am mai intrat niciodată în contact în materie de lectură (sau de orice altceva), precum și popularitatea lui, m-au făcut să-i încerc cărțile. Am început cu una dintre cele mai cunoscute și, totodată, controversate: Pădurea norvegiană.
Acest roman de aprox. 300 de pagini abordează teme precum moartea și sinuciderea, singurătatea, monotonia vieții, iubirea, viața de student, revoltele studențești și schimbările din societatea japoneză a anilor ’60-’70 (de altfel, și anii în care Murakami însuși a fost student). Toate aceste teme sunt abordate prin construirea unui fir narativ ce-l are în centru pe Watanabe, care este și naratorul romanului. Prin optica lui intrăm în contact cu prietenii săi, nu prea mulți la număr: Kizuki, Naoko, Midori, Nagasawa și alții.
Un alt subiect delicat al cărții este sănătatea mentală. E interesant că multe dintre personajele lui Murakami au probleme mentale. În cartea de față, mulți dintre prietenii lui Watanabe fie s-au sinucis, fie s-au retras în ospicii. Rămâne să descoperiți voi care și ce au ales.
Naratorul cărții, Watanabe, este într-o perioadă crucială a vieții, în care trece de la adolescență la maturitate, la stadiul de adult (vârstele personajelor se învârt între 17-21 de ani, cu câteva excepții). Este foarte interesant de văzut acest proces prin prisma unui student japonez de acum jumătate de secol. Și prietenii lui trec prin aceleiași lucruri, însă fiecare ajunge să ia decizii diferite. Unii aleg moartea, alții aleg viața, va spune, la un moment dat, unul dintre personaje. Și cred că aceasta este una dintre frazele-cheie ale cărții. Ce alegi: viața sau moartea? Dacă alegi viața, cum o trăiești? Cum te situezi față de apropiații care au ales moartea? Cum privești moartea față în față, cum faci cunoștință cu ea la o vârstă atât de fragedă?
În sfârșit, n-aș putea încheia această recenzie fără a aminti o altă mare temă în jurul căreia se învârte romanul, și anume sexualitatea. Sunt destul de numeroase pasajele necenzurate în care personajele fie discută deschis despre sexualitate, fie o pun în practică. Și aici sunt conturate mai multe tipuri umane și modele de comportament. Watanabe, de exemplu, este persoana care are o viața sexuală foarte diversă, văzând actul sexual ca pe o simplă distracție, doar un joc, cum va spune chiar el. Alții, pe de altă parte, cum este naratorul însuși, preferă să rezerve această intimitate doar persoanelor pentru care are sentimente. Pasajele acestea sunt oarecum naturale în construcția romanului. Având în vedere că este un roman care explorează ritualurile de trecere de la adolescență la maturitate, este firesc să fie abordată și această temă.
Personal, cartea mi-a plăcut. Nu m-a impresionat, am citit cărți mult mai bune (deși poate că e o lipsă de finețe din partea mea să compar la un mod atât de general). Însă a fost interesantă și mi-a oferit o perspectivă nouă asupra acestei etape foarte complexe din viața fiecăruia, adolescența – stadiul în care suntem puși în fața unor hotărâri ce vor avea impact asupra noastră toată viața și care ne vor defini personalitatea.
Dacă ești atras de subiectele abordate, o recomand cu drag. Stilul este foarte ușor de urmărit, iar povestea de dragoste a naratorului sigur te va emoționa. Spor la citit!
P.S: Dacă îți place literatura clasică, vei găsi câteva referințe în legătură cu marile cărți ale omenirii. Watanabe studiază literatura și are câteva pasaje care-ți pot da idei de ce să citești mai departe!
Alte recenzii de la Haruki Murakami:
