Haruki Murakami este unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani. Romanele sale i-au adus numeroase premii, fiind nominalizat în repetate rânduri la premiul Nobel. Unul dintre cele mai cunoscute titluri ale sale Pădurea Norvegiană a fost ecranizat în 2010 și se bucură de succes în Japonia.
”Elefantul a dispărut” este o colecție de 16 nuvele bizare care îmbină realitatea și iluzia într-un mod care te va emoționa garantat. Stilul original a lui Murakami de a reda un episod banal în care înflorește o sămânță de anormal e absolut fascinant.
Nu sunt cel mai mare fan al colecțiilor de povestiri, dar acest volum m-a absorbit de la prima pagină. Ne introduce în viețile unor oameni aparent obișnuiți care au totuși o amintire, un gând sau o întâmplare care merită să fie scrisă undeva pentru efectul pe care îl produce.
Nuvelele sunt scrise la persoana I, deci sunt foarte subiective și se axează în mare parte pe trăirile protagoniștilor. Nu am găsit elementul comun al acestor povestiri pentru că ele diferă destul de mult între ele ca lungime, subiect și personaje, dar fiecare are ceva special, un substrat care așteaptă să fie descoperit de către cititor. Sunt ciudate, fascinante și îți provoacă imaginația.
”Ar fi absolut sinistru. Dacă moartea nu e un fel de odihnă, în ce și-ar mai găsi salvarea viețile noastre, atât de imperfecte și sărăcite? La urma urmei, nimeni nu știe ce e moartea. Cine a văzut-o cu proprii ochi? Nimeni. Cei care au văzut-o sunt morți. Nimeni dintre cei vii nu știe ce e. Se poate doar presupune.”
Haruki Murakami poate părea de neînțeles la început, dar nu trebuie să vă opriți la prima carte semnată de el. Pe mine tocmai acest fapt m-a atras. Atunci când îi citeam nuvelele nu încercam să ghicesc ce se va întâmpla, ci pur și simplu mă lăsam condusă pentru că îmi plăcea să fiu surprinsă de un final brusc sau de un personaj care își revărsa pentru prima oară spontaneitatea.
Deși sunt bizare, sunt foarte interesante. Personajele create de Murakami nu țin cont de restricțiile societății și fac tot ce simt. Uneori întâmplările lor se apropie de fantastic și atunci ne întrebăm dacă nu cumva acele lucruri nu se petrec doar în capul lor. Ne îndoim chiar și de lucrurile aparent normale din viața lor pentru că realitatea și iluziile se contopesc fără a mai putea fi diferențiate.
”Lumea e un loc bizar. Eu vreau doar un burger banal, pe cât se poate de simplu, dar uneori nu-l primesc decât sub forma unui burger în stil hawaiian, fără ananas.”
Recomand Murakami? Cu siguranță! Nu e pentru toți, nu poate fi citit oricând, dar când reușești să te conectezi cu poveștile sale realizezi că merită.
Alte recenzii de la Haruki Murakami:
