”În timp ce scriam, m-am bucurat și am suferit la fel cum făceam când adunam poveștile astea, iar personajele au prins viață aducându-mă într-o lume pe care o mai văzusem cândva. Cred că personajele au dreptul să își încerce norocul în lumea mare, așa că am decis să încerc un debut târziu.”-Corinne Rakoczy
Jupânul este o carte ca vorbește despre trecut, despre teamă, despre o perioadă pe care mulți au trăit-o și care a lăsat urme, cicatrici și traume în sufletul multor oameni. La început, acțiunea are loc în 1950, când frica era sentimentul general în România, când violența și trădarea erau cele mai puternice arme.
După ce cunoaștem cine este cu adevărat Jupânul, care este rupt din familia sa și aruncat în închisoare, acțiunea ne propulsează cu mulți ani mai târziu, după Revoluție, când Anton Donică, așa zis și ”Jupânul”, este doar un nume, iar viața lui se află sub semnul întrebării. Cine a fost acesta? Ce s-a întâmplat cu el, cu familia și copilul lui?
O mână de oameni, neînrudiți, dar care sunt la fel, trăiesc acum în aceeași casă, o casă care nu are încă un proprietar de drept, dar care va fi subiectul tare interesant al poveștii, al unui proces, al adevărului din spatele Jupânului.
La început, Donică și Irina aveau un băiat, trăiau o viață normală și simplă, sau cel puțin așa s-ar fi zis, însă când Donică a fost luat, nimeni nu a mai știut nimic despre relația familiei lor, într-o vreme în care familiile erau destrămate sau se trădau, fără remușcări și fără a se gândi la consecințe, era o lume imorală și violentă.
De o săptămână, Anton era anchetat cu brutalitate. În fiecare zi, la trei dimineața, era scos din celulă și dus într-o carceră strâmtă, în care nu putea sta decât în picioare, cu capul plecat și ținut acolo 10-12 ore.
Cu toate acestea, deznodământul poveștii este neașteptat și are o latură fericită, spre deosebire de restul întâmplărilor brutale și dureroase din această carte, care fac ca totul să fie mult mai profund și mai dureros prin faptul că totul a fost real cândva, prin faptul că au fost oameni care au trăit viața lui Anton Donică.
Mai bine haimana, decât trădător,
Mai bine huligan, decât dictator
Mai bine golan, decât activist,
Mai bine mort, decât comunist.-Cristian Pațurcă
Jupânul a fost genul acela de carte istorică pe care eu nu o pot agrea prea ușor, pentru că dintotdeauna poveștile din comunism mi s-au părut a fi extraordinar de triste, care trezesc milă, compasiune și tristețe față de oamenii peste care au trecut acele vremuri.
De la Oliver, la Nicolae, la fratele Francisc și la Sevastița, personajele sunt diferite, însă în același timp, sunt mânați de aceleași scopuri, legați de același destin și de aceeași viață.
De-a lungul timpului, am auzit multe povești despre acei ani și pot spune că mă bucur că nu am trăit atunci. Corinne Rakoczy a reușit să creeze foarte bine lumea aceea în aceste trei sute de pagini, a reușit să transpună teroarea și partea impunătoare a celor de la conducere, cât și ura oamenilor simpli care erau tratați îngrozitor.
Din nou, autoarea a reușit să scrie foarte bine această poveste, la fel cum a făcut și cu Caterina, două cărți despre vremuri diferite, dar care sunt descrise foarte bine și realist, având tot ce trebuie pentru a putea să ne introducă în mijlocul acțiunii, printre personaje, dăruindu-ne emoțiile și trăirile lor. Cum am mai spus, deși aceste două cărți sunt un alt gen decât cel pe care îl citesc eu de obicei, nu pot să nu observ talentul și imaginația din spatele Jupânului, cât și a Caterinei.
Trebuie să încercați aceste două romane atât de reale și de interesante pentru că nu veți regreta, iar Jupânul vă va oferi o foarte importantă lecție de istorie, una destul de impresionantă și de emoționantă, însă cel mai important, una reală!
-Ai ucis, ai chinuit oameni, îl întrebă?
-Am văzut lucruri ingrozitoare, pe care la inrolare nu le-am anticipat. Am urmat ordine și da, răspunsul la intrebarea ta e DA! Asta sunt! E greu să îți explic,dar la început, lucrurile nu se vedeau așa cum se văd azi. Manipularea era folosită Și atunci, iar curentul filogerman a fost sprijinit de Romania. Ne-au sacrificat și pentru nemți și după aia, pentru ruși.
Alte recenzii de la Corinne Rakoczy:
