Viața nu este despre romantism și despre speranțe iluzorii. Viața este despre răbdare, compasiune și dorința de a te maturiza constant. Cam aceasta este și concluzia Virginiei Grimaldi în romanul „Parfumul fericirii e mai puternic când plouă”, tradus la Editura Univers. Virginia Grimaldi este un romancier francez de succes, care are la activ câteva romane de succes și o prezență destul de persistentă în spațiul literar francofon.
Eroina principală Pauline este o femeie care se pomenește în fața unei drame: divorțul de bărbatul iubit pe care-l considera jumătatea sa. Aceasta încearcă, aidoma multor femei, să perceapă unde a greșit cu adevărat, în care moment al căsniciei sale a eșuat. Probabil, depănându-și propriile amintiri aceasta nu doar s-a detașat de Sine, ci a reușit să își regândească stilul de viață și să identifice erorile care au erodat piatra solidă a mariajului său.
Romanul este strict fluent, bine construit cu personaje care, fiecare în parte, își duc istoria în spate, ceea ce face din lectură o experiență impresionantă din punct de vedere emoțional. Trebuie să recunosc că au fost pasaje care mi-au provocat zâmbete și pasaje care m-au întristat profund, amintindu-mi de fragilitatea destinului uman și de faptul că suntem unicii responsabili de dramele pe care le trăim, prin urmare fiecare pas asumat ne poate apropia sau îndepărta de o fericire absolută sau de o nefericire.
Virginie Grimaldi este o naratoarea precum rar am întâlnit. Reușește nu doar să construiască personaje umane, ci și să le ofere un punct de vedere, astfel încât cititorul poate deveni părtaș, poate să simtă anumite emoții sau idei de comun cu acestea, să rezoneze sau să fie scandalizat de o atitudine sau alta. Adevărul este că acest roman se va potrivi perfect cu cititorii dispuși să simtă anxietatea unei femei părăsite. Felul în care autoarea abordează acest subiect și maniera în care ne arată disperarea Paulinei este de o sensibilitate aparte. În plus, deși tema este atât de dureroasă și acută, cartea per ansamblu este foarte rațională, fără chestii roz și fără exagerări de dragul unui happy end.
Grimaldi își scoate cititorul din confortul lecturilor de bulevard și îl transpune în zona romanului realist, roman în care se împletesc trăirile și emoțiile cu stările firești, uzuale, cu durerea pe care și noi, cititorii, o putem încerca în raport cu persoanele dragi. Cred că volumul „Parfumul fericirii e mai puternic când plouă” este un roman al pierderilor asumate, al unei maturizări forțate și, mai ales, un volum despre reconectarea relațiilor de familie, prin prisma problemelor survenite între părinți și copii. Da, conflictul generațiilor este ceea ce Grimaldi exploatează în cartea sa, punându-ne față în față cu o întrebare importantă: ești destul de mare cât să întorci spatele propriului tău părinte?
M-am obișnuit să recomand cărțile citite unui anumit contingent de cititori, deoarece cred în conexiunea deosebită dintre carte și posesorul său. Prin urmare, cred că aș recomanda această carte persoanelor care traversează o perioadă dificilă, o perioadă în care se simt lipsiți de speranță. Sunt sigură că finalul lecturii îi va anima și le va aminti despre cât de efemeră este nefericirea.
Alte recenzii de la Virginie Grimaldi:
